”Micuța” dictatură din AUR: Simion își suspendă ideologul și detonează partidul din interior

Claudiu Târziu, omul care a pus busola ideologică în mâna AUR, a fost suspendat fără milă de George Simion. Gestul nu e doar absurd, e profund simptomatic.

Când îți dai afară propriul ideolog, omul care a pus pe hârtie discursul, valorile și masca de moralitate a unui partid născut în scandal și crescut în provocare, înseamnă că ți-e frică. Frica de pierdere a controlului e începutul oricărei dictaturi. Iar George Simion, președinte, candidat și unic dirijor în micuța orchestră naționalistă pe care o conduce, tocmai a tras cortina peste iluzia de „colegialitate” din AUR.

Claudiu Târziu – zis și „Prea Târziu” – era poate ultimul filtru de idei și doctrină

Omul ăsta, cu discurs bombastic și mustață de epocă, nu era doar un decor în peisajul AUR. Era ideologul. Îi ținea lui Simion umbrela teoretică în timp ce acesta urla prin piețe. Îi scria valorile conservatoare în timp ce partidul alerga după virale pe internet. Făcea ce face un ideolog: dădea sens haosului și îi punea eticheta de „mişcare politică”.

Acum, când a devenit critic, a fost eliminat. Nici măcar democratic. Fără convocare clară, fără drept la replică. Suspendat în absență, la Slănic Moldova, în timp ce membrii biroului AUR mâncau sărmăluțe și semnau hârtii de frică să nu fie următorii.

Simion vrea puterea absolută. Dar un partid nu e un canal de YouTube

AUR trăiește un moment definitoriu. Nu pentru public. Publicul votează emoțional. Ci pentru structură, pentru viitor, pentru credibilitate. Când îți elimini ideologul în plină campanie, când nu tolerezi criticile interne, când îți construiești echipa din oameni care nu știu dacă vorbesc sau sunt live… ai o problemă.

Simion e carismatic, dar nu e lider. Are energie, dar nu are autocontrol. Se vrea salvator, dar nu înțelege mecanismul deciziei colective. Vrea totul pentru el. Vrea să fie și conducător, și doctrinar, și imagine, și strategie. Doar că niciun om nu poate fi un partid. Sau poate. Dar doar într-o dictatură. Mică. De buzunar.

Un gest disperat care arată ruptura de realitate

Suspendarea lui Târziu nu e doar o reglare de conturi. E o greșeală de proporții. Pentru că, oricât de mult l-ar fi enervat, Târziu era un simbol. Avea legitimitate printre cei care văd AUR ca pe o alternativă morală la „sistem”. Avea greutate în nucleul dur. Avea idei, chiar dacă uneori periculoase. Dar ideile tulbură. Iar George Simion nu vrea idei. Vrea aplauze. Vrea loialitate mută. Vrea pupători de inel.

Concluzia e simplă și amară: AUR arată că nu e pregătit pentru a face istorie…

Într-un moment în care România se clatină geopolitic, când naționalismul crește în Europa, când tinerii vor schimbare și alternativa pare tot mai dorită, AUR tocmai și-a tras un glonț în picior. Nu pentru că l-a suspendat pe Târziu – ci pentru că nu înțelege miza. Nu înțelege că fără diversitate internă, fără voci critice, fără structură, un partid nu e decât o grămadă de tricouri galbene care așteaptă ordinul.

George Simion și-a făcut partidul oglindă. Și cine se uită prea mult în oglindă, sfârșește prin a vorbi doar cu sinele. Totuși… are Simion așa ceva? Un… sine?