Mihai Mălaimare: când Arta se întâlnește cu Conspirația. Și cu constipația.

Într-o perioadă în care discernământul și rațiunea ar trebui să fie busolele noastre, actorul Mihai Mălaimare a ales să navigheze pe apele tulburi ale teoriilor conspiraționiste. Recent, acesta a publicat pe Facebook o serie de afirmații care par să susțină retorica extremistă promovată de figuri precum Călin Georgescu.

Mai degrabă Mălaimic…

„Nu Călin Georgescu este problema, ci voi, politicienilor! Este, probabil, cea mai interesantă revoluție care s-a produs în ultimele sute de ani, comparabilă oarecum cu modul relativ pașnic în care India s-a eliberat de sub colonialismul englez. Fără violența de care sunt capabile aranjamentele serviciilor secrete și ale rețelei Soroș, această revoluție română va rămâne în istorie pentru efectul devastator pe care îl are și îl va avea asupra tuturor statelor care au fost rănite de mizeria globalistă. Așa-zișii proeuropeni se dau de ceasul morții, încearcă să organizeze alegeri, altminteri ilegale, pentru ca rezultatul lor să capete spoiala legalității și, în felul acesta, prin aceleași figuri sinistre, Sistemul să meargă mai departe.”

Arta Dramatică sau Dramă în Artă?

Mălaimare, cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în teatru și film, a surprins opinia publică printr-o postare în care afirmă: „Nu Călin Georgescu este problema, ci voi, politicienilor!” Această declarație vine în contextul anulării alegerilor prezidențiale din 2024 și a controverselor legate de influența unor rețele externe în politica românească.

Călin Georgescu și retorica anti-Soroș

Călin Georgescu, o figură controversată în peisajul politic românesc, a fost asociat cu diverse teorii conspiraționiste, inclusiv cele care îl vizează pe filantropul George Soroș. Afirmațiile sale despre „rețeaua Soroș” și influența acesteia în România au fost intens mediatizate și criticate pentru lipsa de fundament factual.

Screenshot

Când artiștii devin purtători de mesaje periculoase

Este îngrijorător când personalități publice, cu o influență considerabilă asupra opiniei publice, aleg să promoveze sau să susțină indirect astfel de teorii nefondate. În loc să contribuie la un dialog constructiv și informat, astfel de declarații riscă să alimenteze polarizarea și dezinformarea în societate.

Eleganța rațiunii vs. vulgaritatea conspirației

În loc să ne lăsăm seduși de teorii conspiraționiste fără fundament, ar fi mai înțelept să ne bazăm pe fapte și rațiune. Este esențial ca personalitățile publice să își asume responsabilitatea declarațiilor lor și să promoveze un discurs bazat pe adevăr și respect reciproc.

În concluzie, deși arta are rolul de a provoca și de a stimula gândirea critică, este periculos când aceasta devine un vehicul pentru dezinformare. Să ne amintim că, în calitate de consumatori de informație, avem datoria de a analiza critic și de a căuta adevărul, indiferent de sursa din care provine o anumită afirmație.

Model îngrijorător…

Se poate observa un pattern similar cu cel al altor personalități care, la un moment dat, par să își reinventeze discursul, alunecând fie în populism, fie în teoriile conspiraționiste, fie într-un soi de revoltă difuză împotriva „Sistemului”. Fenomenul Mihai Mălaimare nu este izolat. De-a lungul anilor, am văzut numeroase figuri publice care au trecut de la statutul de artiști, intelectuali sau chiar tehnocrați respectați la postura de „apostoli ai adevărului ascuns”, lovind în „elitele corupte” și în „marionetele globaliste”.

Căutarea unui nou sens sau a unui nou public?

Întrebarea este: de ce? În cazul lui Mălaimare, putem lua în calcul mai multe explicații:

1. Frustrarea profesională și socială – După o carieră notabilă în teatru, fost parlamentar și om de cultură, Mălaimare nu mai are vizibilitatea de altădată. Cumva, își caută relevanța într-o societate care nu mai e interesată de „actorul național”, ci de influenceri, politicieni vocali și personaje care știu să stârnească emoție brută, nu subtilitate intelectuală.
2. Efectul Camarilei Georgescu – S-a văzut și la alții: există un grup de „convertiți” la discursul lui Călin Georgescu, un personaj care are un talent special în a manipula oameni care simt că societatea îi marginalizează. Discursul lui Georgescu este simplu, direct, conține vinovați clari („Soroș”, „oculta mondială”) și oferă o narațiune ușor de digerat: „nu tu ești de vină pentru eșecurile tale, Sistemul te-a trădat”. E tentant, mai ales pentru cei care simt că nu mai sunt luați în serios.
3. Sindromul „intelectualului revoltat” – Se întâmplă des ca artiștii și intelectualii să ajungă la un moment de ruptură cu mainstream-ul și să înceapă să caute răspunsuri în zone obscure. Ei simt că sunt deasupra „turmei” și că au înțeles ceva ce ceilalți nu înțeleg. Însă, în loc să aprofundeze analiza, unii alunecă pe panta conspirațiilor facile.
4. Strategie sau oportunism? – Mălaimare e un om inteligent, cu experiență, care știe că orice scandal aduce vizibilitate. Poate că nu mai primește atenția cuvenită ca artist, dar descoperă că poate deveni un „lider de opinie” într-un nou segment de public – cel al dezamăgiților, al celor care se simt trădați de „elite”. Odată ce intri pe acest drum, algoritmii te ajută să devii un erou al revoltătorilor de Facebook.

Ce urmează?

Nu ar fi de mirare să vedem o radicalizare treptată. Mecanismul este cunoscut: după ce ai lansat câteva tirade împotriva „sistemului”, descoperi că ai fani noi. Acești fani nu sunt interesați de actorie sau de teatru, ci de lupte politice, de „adevăruri interzise” și de „lupta împotriva dușmanilor ascunși”. Și atunci, ai două opțiuni: fie revii la poziții echilibrate și riști să devii irelevant, fie dublezi miza și intri pe linia dură a conspiraționiștilor.

Dacă vedem în curând postări despre „masoni”, „bancherii evrei” sau „marea rescriere a istoriei de către globaliști”, atunci știm clar încotro se îndreaptă. Dacă e doar o rătăcire de moment, Mălaimare va reveni la un discurs mai temperat.

Rămâne de văzut dacă e vorba de o criză existențială sau doar de o dorință de a prinde un ultim val de atenție.