Mihail Neamțu – anatomia unui șobolan politic: predicator de cartier și profitor de sistem

Dacă ar exista un dicționar de expresii politice murdare, sub „șobolăneală” ar apărea o fotografie cu Mihail Neamțu. Zâmbetul fals, aerul de moralist de duzină și vocea care vrea să sune grav, dar răsună ca un ecou într-un bidon gol – toate alcătuiesc portretul complet al celui mai abil cățărător de scări politice, un hibrid între predicator de cartier și profitor de sistem.

Mihail Neamțu nu e un simplu traseist. E un artist al supraviețuirii în mocirlă, un campion al lipsei de rușine, un model de cum poți parcurge toate extremele ideologice fără să clipești — ba chiar cu un aer de „îndreptar pentru generațiile viitoare”.

Când e nevoie, devine băsist. Când nu mai merge, devine conservator. Când simte că e loc, pozează în ortodox legionar. Când bate vântul dinspre Bruxelles, visează la Europa creștină. Când intră AUR-ul în Parlament, hop și el, că tot e loc pe scara laterală. Neamțu este definiția omului fără coloană vertebrală, dar cu simțul direcției perfect calibrat pe interes propriu.

17:28, 15.04.2025 • POLITICĂ

Mihail Neamţu, ca Elena Udrea. Ar fi intrat sub pseudonim prin telefon, la radio, să-l susţină pe George Simion (VIDEO)

21:43, 20.03.2025 • POLITICĂ

George Simion l-ar fi înjurat şi ar fi vrut să-l bată pe Mihail Neamţu, susţine Gigi Becali

Președintele Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă din Camera Deputaților… pe bune?!? Ăsta?!?

Cum a ajuns acest om președintele Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă din Camera Deputaților? Cine l-a pus acolo și cu ce preț? E un mister pe care nici literatura absurdului nu l-ar putea explica fără să roșească. Omul care n-a creat nici artă, n-a contribuit cu nimic relevant la cultura românească și n-a apărat vreodată presa liberă, conduce acum instituția care ar trebui să vegheze exact aceste domenii. E ca și cum ai pune un piroman în fruntea pompierilor. Sau un hoț la pază, cu cheile în buzunar.

Neamțu nu are opinii. Are doar contexte. Nu are idealuri. Are doar ocazii. Nu are coloană. Are doar talent la lingușeală. Și-l folosește cu aplomb: azi pe lângă Gigi Becali, mâine pe lângă George Simion, poimâine – cine știe? – poate reapare lângă vreun nou Mesia politic de carton. Are flerul inconfundabil al gândacului care simte unde-i căldura și mirosul puterii.

Își umple discursurile cu citate greoaie și referințe religioase, doar ca să dea impresia că e „om citit”. În realitate, e doar un vânzător de morală la kilogram, un dresor de slogane care se visează gânditor, dar reușește doar să fie caricatură.

Este exact ceea ce distruge clasa politică românească

Într-o Românie unde impostura e adesea premiată, Mihail Neamțu rămâne unul dintre cei mai detestabili exponenți ai acestei culturi politice a fariseismului. E șablonul perfect pentru politicianul cameleonic, gol pe dinăuntru și lipicios pe dinafară, dispus să sară din barcă în barcă până când n-o să mai fie nimic de salvat. Un Neamțu nu are patrie, nu are partid, nu are adevăr. Are doar o agendă: propria lui carieră, cățărată pe spinarea fraierilor care încă mai cred că dacă citezi din Cioran ești profund.

Trebuie spus clar: nu e doar un accident al istoriei recente. E simptomul unui sistem care tolerează, ba chiar încurajează, asemenea figuri de vitrină toxică. Iar cât timp Neamțu rămâne „un om important” în Parlamentul României, cultura, presa și arta n-au decât să-și tragă obloanele. Tocmai le păzește un ipocrit cu legitimație.

Mihail Neamțu are păreri despre Vasile Bănescu…

Mihail Neamțu, actual deputat AUR și președinte al Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă din Camera Deputaților, a solicitat audierea în Parlament a lui Vasile Bănescu, membru CNA, în contextul sancționării jurnalistului Marius Tucă de către Consiliul Național al Audiovizualului. Neamțu îl acuză pe Bănescu de cenzură și îl etichetează drept un „Mare Inchizitor”, afirmând că acesta a devenit un personaj distopic, hotărât să reducă la tăcere opiniile dizidente.

Un parcurs politic sinuos și plin de contradicții

Mihail Neamțu s-a remarcat printr-un traseu politic marcat de numeroase schimbări de partid și alianțe controversate. Inițial membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) din 1993, a fondat în 2011 Partidul Noua Republică, pe care l-a condus până în 2015. Ulterior, s-a alăturat Partidului Național Liberal (PNL) în 2017, apoi Partidului Mișcarea Populară (PMP) în 2019, pentru ca în 2024 să devină membru al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), partid cu care a obținut un mandat de deputat.

Oportunism și alianțe dubioase

De-a lungul carierei sale, Neamțu a fost asociat cu diverse figuri și mișcări politice. A susținut ”activ” prevenirea suspendării președintelui Traian Băsescu în 2012 și s-a opus proiectului construirii unei mari moschei în București. În 2024, a candidat pe listele AUR la alegerile europarlamentare, deși în trecut l-a criticat pe liderul acestui partid, George Simion, numindu-l „nulitate”.

Incoerențe și impostură culturală

Neamțu a fost implicat în numeroase controverse, inclusiv în dezbateri pe tema avortului, unde a demonstrat o înțelegere precară a subiectului, confundând termenul „vasectomie” cu o operație de schimbare de sex. De asemenea, a fost acuzat de propagandă legionară și de promovarea unor idei extremiste.

Exemplul perfect de arivism politic

Ascensiunea lui Mihail Neamțu în funcții de conducere, precum președinția Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă, ridică semne de întrebare cu privire la criteriile de selecție și promovare în politica românească. Traseul său politic, marcat de oportunism și alianțe fluctuante, reflectă o realitate în care principiile și coerența ideologică sunt adesea sacrificate în favoarea intereselor personale și a ascensiunii rapide.