Mina românească de diamante sau Mata Hari de România

Unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Epocii Ceaușescu a fost cel al exploatației românești de diamante din Republica Centrafricană. După fuga sa în Occident, Ion Mihai Pacepa, șeful spionajului românesc, a făcut public acest secret.

România a avut, pentru câțiva ani, concesiunea exploatării unei mine de diamante în Republica Centrafricană. În memoriile sale, Ion Mihai Pacepa, șeful spionajului românesc din timpul lui Ceaușescu, a dezvăluit cum s-a obținut dreptul de a căuta diamante în republica africană.

Familia Ceaușescu avea o adevărată fascinație pentru diamante. În cercul lor intim, le numeau „stele”. Ocazia de a obține exploatarea unui zăcământ de diamante s-a ivit odată cu vizita dictatorului african Bokassa în România.

După mărturia generalului Pacepa, aceasta a fost una dintre marile lovituri ale serviciilor secrete române.

“În 1975, Ceauşescu l-a invitat pe Bokassa să facă o vizită oficială la Bucureşti, unde ofiţerii Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) i-au infiltrat în anturaj o româncă splendidă, Gabriela. După câteva săptămâni, la rugămintea lui Bokassa, Gabriela a fost trimisă la Bangui (capitala Republicii Centrafricane), cu unul dintre avioanele lui Ceauşescu, însoţită de unul dintre consilierii dictatorului român, Vasile Pungan. Acolo, ea a devenit Gabriela Bokassa, soţia româncă a împăratului Bokassa I al Imperiului Centrafrican (actualmente Republica Centrafricană). Ea era acum un fel de Mata Hari a României, pe care Ceauşescu o dădea ca exemplu de câte ori cerea DIE să infiltreze un agent la vârful obiectivelor sale operative. Datorită presiunii Gabrielei, Bokassa a concesionat exploatarea unei mine de diamante Guvernului român”, povesteşte Pacepa, în cartea sa „Orizonturi Roșii”.

La puțini ani după căsătorie, înfricoşată de barbariile lui Bokassa, românca a reuşit să fugă la Paris. Valizele pline cu bijuterii pe care le-a luat cu ea ar fi ajutat-o să înceapă o viaţă nouă, anonimă, în Franţa, spune Pacepa.

Pierderea Gabrielei a dus şi la pierderea concesiunii minelor de diamant, în Imperiul Centrafrican. Pasiunea pentru diamante nu a dispărut însă odată cu pierderea minelor şi, cu siguranţă, nici gândul lui Ceauşescu nu a fost abătut de la ideea de a achiziţiona, într-o formă sau alta, „stelele”.

Ce a ieșit din asta, vom dezvălui, cât de curând, într-un alt articol.