Ministrul Intotero l-a demis pe șeful Muzeului de Istorie! Dar ați fost atenți la ce enormități a spus?

Natalia Intotero, actualul ministru al Culturii, a făcut o serie de declarații care ridică semne de întrebare cu privire la competențele sale și la înțelegerea profundă a domeniului pe care îl gestionează.

Confuzie asupra protejării patrimoniului cultural românesc

În conferința de presă din 28 ianuarie 2025, organizată în contextul anchetei privind furtul obiectelor dacice de aur din Muzeul Drents (Olanda) și anunțul demiterii directorului Muzeului Național de Istorie al României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, ministrul a exprimat o viziune confuză asupra patrimoniului cultural și rolului său pe plan internațional.

10:49, 27.01.2025 • NECONVENTIONAL

Miliarde în umbra artei: Cum piața neagră de artă subminează cultura globală

11:16, 26.01.2025 • ACTUALITATE

O realitate cruntă: Angajații muzeelor românești, obligați să acopere din propriul buzunar lipsurile unui sistem subfinanțat

Natalia Intotero a sugerat că „tezaurul ar trebui să fie văzut acasă” și a propus limitarea expunerii internaționale a patrimoniului românesc la simple replici. Această poziție a fost rapid contrazisă de Emanuel-Viorel Petac, directorul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, care a subliniat că în orice stat cu o politică culturală coerentă, circulația operelor de artă și a patrimoniului autentic este o practică esențială.

Patrimoniul cultural, redus la turism local

În continuare, ministrul a argumentat că ideea expunerii patrimoniului românesc ar trebui să se bazeze pe beneficiile economice, sugerând că „în momentul în care iubitorii de cultură aleg să vină să vizualizeze ceea ce avem noi frumos, se cazează, merg la restaurante.” Această abordare reduce cultura la un simplu instrument de stimulare a turismului local, fără a ține cont de importanța schimbului cultural internațional și a diplomației culturale.

De asemenea, formularea „turiștii vizualizează” este problematică din punct de vedere lingvistic, deoarece termenul „a vizualiza” presupune o reprezentare mentală sau o redare pe un ecran, nu o experiență directă. Aceasta este o alegere greșită de cuvinte, inspirată probabil din limba engleză („to visualize”), care nu corespunde sensului corect în limba română.

Replicile – soluție ambiguă pentru muzeele românești

Ministrul a sugerat că pentru „anumite expoziții se pot face replici”, dar nu a oferit detalii clare despre cine va decide ce obiecte vor fi prezentate și cine va produce replicile. Aceasta ridică întrebări serioase privind calitatea și autenticitatea obiectelor expuse în muzeele din România. Mulți se întreabă: „Cine ar vizita un muzeu știind că acolo sunt doar replici?”

Probleme de comunicare și incoerențe în declarații

Declarațiile ministrului privind „păstrarea patrimoniului cultural românesc și promovarea acestuia” sunt, de asemenea, neclare și contradictorii. Conceptul de „păstrare” presupune, de regulă, protejarea patrimoniului prin restricționarea accesului, în timp ce „promovarea” presupune expunerea acestuia unui public larg. Ministrul nu a explicat cum ar putea fi reconciliate aceste două obiective contradictorii.

Lipsa de experiență în domeniul culturii

Este de asemenea semnificativ faptul că Natalia Intotero a fost numită ministru al Culturii fără o pregătire relevantă în domeniu. Studiile sale, care includ diplome obținute la Universitatea Spiru Haret și cursuri de certificare legate de instituții asociate cu structuri de securitate, nu reflectă o experiență semnificativă în gestionarea patrimoniului cultural sau în organizarea de evenimente culturale internaționale.

De-a lungul carierei sale politice, Intotero a ocupat funcții precum ministru pentru Românii de Pretutindeni și secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, dar nu a avut inițiative semnificative legate de domeniul cultural. Aceasta sugerează o promovare mai degrabă pe criterii politice decât pe competență profesională.

Limba de lemn și abordarea vagă a ministrului

În discursul său, ministrul se remarcă printr-un limbaj de lemn, cu fraze vagi și declarații incoerente. Expresii precum „trebuie să păstrăm patrimoniul cultural românesc și să-l promovăm cum putem mai bine” nu oferă soluții concrete și reflectă o înțelegere superficială a responsabilităților sale. Declarațiile sale sunt un amestec de clișee naționaliste și formulări evazive, fără măsuri clare pentru protejarea și promovarea patrimoniului cultural.

O politică culturală riscantă pentru România

Ideea de a înlocui obiectele autentice de patrimoniu cu replici în expozițiile internaționale, fără a înțelege implicațiile acestei decizii, ridică mari semne de întrebare. Aceasta ar putea plasa România într-o poziție izolaționistă în fața marilor instituții culturale internaționale, afectând nu doar protejarea patrimoniului, ci și imaginea țării pe plan global.