Moartea unei investiții noi! Moartea unor sporturi
Acolo unde statul administrează o bază sportivă, să ne așteptăm să vedem dezastrul pentru că statul prost manager nu este un clișeu. Curtea de Conturi are de altfel un raport întreg care dezvăluie această stare de fapt.
Cea mai nouă nenorocire este administrarea Arcului, stadionul de la Șosea, locul unde rugby-ul a crescut, a performat, s-a modernizat și probabil unde va muri. Pentru că rugby-ul a fost deposedat mișelește de munca și de mândria lui ca sa se inventeze un pretins Complex sportiv național. O fantasmagorie ivită pe vremea ministrului UDMR Novak, și preluată de agenția de sport a Elisabetei Lipă.
Stadionul nu are ani mulți de când a fost pus în folosință. Dar deja a apărut rugina. Și pe material, dar și în finanțele care arată ”trăsnet”. Conducerea pomposului Complex se plânge că de le stat i s-au tăiat fonduri importante și din această cauză se vede nevoită să ceară chirii de zece ori mai mari. Rugby-ul e taxat de zece ori mai mult în casa lui tradițională și evident că asta înseamnă exilarea și în scurt timp dispariția sportului care a participat, așa cu chiu cu vai, cum zic unii, la toate cupele mondiale, cu excepția uneia.
Complexul Național al lui pește prăjit e de fapt o șaorma cu de toate pentru a scoate bani de unde se poate nu doar de la rugby. Federația de fotbal a impus câtva meciuri, echipa de fotbal Dinamo a jucat de mai multe ori, chiar și pe o orezărie demnă de toată lauda, oina, chiar și tir cu arcul… A fost chiar și un concert. Toate astea n-au adus bani ca să acopere costurile. Și atunci de ce mai ținem această gaură neagră Complex sportiv? Nici măcar nu au fost în situația să spună că am fost nevoiți să salvăm stadionul căci rugby-ul n-a fost în stare să-l administreze. Nu, l-au luat cu japca de la balonul oval iar acum e un obiect spart ce nu se mai poate utiliza onest..
Rugby-ul va avea întâietate, tot spuneau politicienii care justificau situația Arcului. Da, cum să nu, și asta s-a văzut la pregătirea Stejarilor pentru Cupa Mondială din Franța de anul trecut. Nu au avut loc pe Arc ci au fost exilați pe la Izvorani. Iar după înfrângerile grele încasate la turneul final, mulți au sărit în sus de nervi, măscărind rugby-ul în fel și chip, fără însă să aibă vreo idee că băieții noștri s-au antrenat în noroaie, în niciun caz pe stadionul lor sau măcar pe unul de doamne ajută.
Am făcut un stadion nou, cu 30 milioane de euro. Și e folosit de cine vrea și de cine nu vrea, că, deh, am plătit toți milioanele alea… Și acum mai plătim și daunele provocate de managementul glorios al statului român. O întreb pe marea sportivă și pe marea conducătoare de federație de natație, Elisabeta Lipă, dacă își permite să aibă pe conștiință decesul unui sport un România?