Momente remarcabile, dar cu risc personal: Documentar realizat la Wuhan
Documentarul „76 de zile” – numit astfel după numărul de zile de izolare a orașului chinez Wuhan – a fost realizat în epicentrul virusului și a avut premiera recent, la Festivalul de film de la Toronto.
Doi regizori chinezi și-au luat costumele de protecție și s-au infiltrat în spitalele din Wuhan. Acolo au surprins imagini uluitoare, cu cetățeni îngroziți care loveau ușile spitalului, medici care se prăbușeau din cauza epuizării și rude care cereau în zadar să-și ia rămas bun de la persoanele infectate. Acele imagini au fost editate și montate de regizorul din New York, Hao Wu. Filmat într-un stil claustrofob, fără voce sau interviuri, filmul se bazează pe imagini cu medici și pacienți care se confruntă cu o realitate terifiantă.
„La început, eram furios”
Wu i-a contactat mai întâi pe cei doi realizatori, dar unul din ei a dorit să rămână anonim pentru propria siguranță, după ce a asistat la izolarea Chinei, în timp ce-și vizita familia de Anul Nou chinezesc. Imaginile dezvăluie haosul primelor săptămâni ale bolii, realizatorii reușind să surprindă momente remarcabile, dar cu risc personal. „A fost o experiență oribilă”, a declarat Wu pentru AFP. „Era foarte cald. De câteva ori realizatorul Weixi Chen a vrut să-și arunce ochelarii de protecție, dar nu a putut deoarece dacă renunți la echipamentul de protecție trebuie să ieși, nu te poți întoarce înapoi. La început, eram furios pe guvernul chinez – chiar am vrut să aflu cine este vinovat și ce a cauzat această situație”, mai spune Wu. Dar odată ce pandemia s-a răspândit în alte țări, dorința de a da vina pe cineva a fost înlocuită de dorința de a documenta modul în care „putem împărtăși această experiență”.
În mod ironic, în ciuda controlului strict al informațiilor de la Beijing, accesul a fost oarecum mai facil în China. Preocupările privind confidențialitatea și litigiile s-au dovedit a fi un adevărat obstacol în spitalele din New York, după cum a constatat Wu.
Se evită politica
Wu a avut și o motivație personală pentru a realiza documentarul: bunicul său a murit de cancer la scurt timp după izbucnirea epidemiei, nemaiputând găsi un pat de spital liber. „Mi-ar plăcea ca documentarul să fie difuzat în China. Covid-19 a lăsat o cicatrice asupra națiunii”, spune Wu.
Documentarul evită politica și se concentrează pe poveștile personale de tragedie și curaj, speranță și disperare, care s-au repetat în întreaga lume după apariția virusului în China. Potrivit The Guardian, documentarul nu ridică nicio întrebare cu privire la conducerea politică sau statisticile exacte pentru decesele Covid ale Wuhan (și ale Chinei). De asemenea, imaginile nu se extind în preajma faimoaselor piețe umede ale orașului, de unde se crede că a apărut virusul și care au fost redeschise, deși în formă restricționată. “<76 Days> nu este un documentar dur despre centrul pandemiei Covid-19 – poate un astfel de film va ajunge să fie mai lent decât vaccinul – dar este o poveste puternică, de interes uman, și un portret al unui oraș asediat”, mai notează The Guardian.
Și, potrivit aceleiași surse, nu este nimic în acest film care să nemulțumească în mod necesar guvernul chinez.