Munca peste program. Cum ar trebui plătite orele suplimentare

Românii lucrează, în medie, peste 40 de ore pe săptămână, în condițiile în care restul angajaților din Europa de Vest prestează cel mult 35 de ore.

La aceste cifre se adaugă faptul că România are o cultură a lucrului peste program într-un context în care, deși Codul Muncii legiferează concret condițiile în care orele suplimentare pot fi prestate și remunerate, deseori angajatorii nu se supun regulilor, iar angajații fie nu își cunosc drepturile, fie se tem de posibilitatea de a-și pierde locul de muncă dacă încearcă să tragă la răspundere managementul firmelor la care lucrează.

Un sondaj efectuat înainte de pandemie arată că peste 65% dintre români lucrează peste orele negociate în contract fără să fie plătiți, cu o proporție de două treimi din angajatori neacordând salariaților niciun beneficiu suplimentar pentru munca prestată. Asta în condițiile în care, conform legislației în vigoare, remunerația pentru orele suplimentare de muncă ar trebui să fie de minim 75% la salariul de bază corespunzător timpului lucrat.

Cum sunt definite orele suplimentare

Orele suplimentare se referă la timpul lucrat peste marja maximă negociată în cursul săptămânii, în zilele lucrătoare. Conform Codului Muncii, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

Codul Muncii prevede și excepții, astfel, prin excepție, durata timpului de muncă, perioadă care cuprinde și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.

Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni. Mai mult, sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referință de 4-6 luni, dar pentru perioade de referință care în niciun caz să nu depășească 12 luni.

Astfel, excluzând cazurile de forță majoră reglementate de Codul Muncii, efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită de lege este interzisă. Un detaliu important în acest context este faptul că munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.

Totodată, conform articolului 112, alin. 2 din Codul Muncii, în cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.

Un aspect mai puțin cunoscut de angajații cu normă întreagă, mai ales în contextul în care numărul românilor care și-au asumat un al doilea job pentru a-și rotunji veniturile a crescut în noiembrie 2023 cu 60%, este faptul că dacă un angajat are o slujbă cu program part-time, conform articolului 105 din Codul Muncii, angajatorul nu are voie să impună ore suplimentare cu excepția cazurilor de forță majoră indicate în actul normativ.

Cum ar trebui remunerate orele suplimentare

Conform Codului Muncii, mai exact articolului 123, alin. 2, orele suplimentare fie se plătesc cu spor minim de 75% la salariul de bază corespunzător perioadei lucrate, fie se compensează cu timp liber corespunzător acordat în următoarele 60 de zile.

Angajatorul are obligativitatea să asigure o perioadă de repaus săptămânal de două zile consecutive. Ce e important de știut este că, în cazul în care cele două zile nu pot fi sâmbătă și duminică, deoarece ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractual colectiv de muncă sau prin regulamentul intern al companiei.

În această situație, salariații ar trebui să beneficieze de un spor la salariu. În situații de excepție, în care zilele de odihnă săptămânale sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea Inspectoratului Teritorial de Muncă și cu acordul sindicatului sau al reprezentanților angajaților, salariații în această situație au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite.

Care sunt procedurile legale dacă nu se plătesc orele suplimentare

În situațiile în care un angajat este solicitat să presteze muncă peste programul normal de lucru sau nu primește remunerație pentru orele suplimentare, există anumite proceduri legale care pot fi urmate. Conform legislației actuale, exceptând cazurile de urgență sau necesități specifice anumitor domenii, niciun angajator nu poate impune lucrul peste program fără consimțământul angajatului.

Pentru situațiile de muncă suplimentară nejustificată, angajatul are dreptul de a sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM). Acest lucru se poate realiza prin telefon, e-mail, sau completând un formular de petiții și sesizări disponibil pe site-ul ITM. Este esențial ca sesizarea să conțină datele complete de identificare ale angajatului și ale angajatorului, precum și informații detaliate despre locul de muncă. ITM va comunica un răspuns într-un termen de 30 de zile, care poate fi prelungit în cazuri complexe.

În privința confidențialității sesizărilor, există posibilitatea ca identitatea reclamantului să devină cunoscută angajatorului în urma investigațiilor ITM. În cazul nerespectării obligației de plată a orelor suplimentare, angajatul poate iniția o acțiune în instanță pentru obținerea remunerării. Aceasta trebuie depusă într-un termen de maximum 3 ani de la data la care dreptul era datorat. Angajatul trebuie să prezinte dovezi ale muncii suplimentare efectuate, cum ar fi înregistrări de prezență, tabel de pontaj, corespondență electronică sau alte documente relevante.

Legea din 18 iunie 2020 a modificat Codul Muncii, stabilind faptul că pentru angajatorii care refuză să se supună dispozițiilor Codului Muncii privind condițiile de remunerare a orelor suplimentare impuse angajaților există o serie de sancțiuni calificate drept contravenții și pedepsite cu amenzi. Astfel, nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară se pedepsește cu amendă de la 1.500 la 3.000 de lei pentru fiecare angajat aflat în această situație. Același interval constituie și amenda pentru nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal.

Românii sunt printre europenii cu cele mai lungi programe săptămânale de lucru.

Și fără ore suplimentare, românii sunt printre europenii cu cele mai lungi programe săptămânale de lucru. O statistică efectuată de Eurostat în septembrie 2023 arată că, în Uniunea Europeană, în 2022, persoanele cu vârste între 20 și 64 de ani, aflate în câmpul muncii, au lucrat în medie 37,5 ore pe săptămână.

Media orelor de lucru pe săptămână diferă însă între țările UE. Țările cu săptămâna de lucru cea mai lungă au fost Grecia (41,0 ore), Polonia (40,4 ore), România și Bulgaria (40,2 ore pentru ambele).

În contrast, Țările de Jos au cea mai scurtă săptămână medie de lucru (33,2 ore), urmate de Germania (35,3 ore) și Danemarca (35,4 ore). De asemenea, Norvegia se remarcă cu o săptămână de lucru scurtă (35,5 ore).

În ceea ce privește programul persoanelor care lucrează cu jumătate de normă, în 2022, cea mai lungă săptămână de lucru pentru lucrătorii part-time a fost înregistrată în Suedia cu 26,4 ore și România, cu 26,2 ore, în timp ce cea mai scurtă a fost înregistrată în Portugalia, cu 18,6 ore.