Murăturile și politicienii

În plină toamnă, așa cum ne place nouă românilor, are loc festivalul murăturilor. De orice fel, culoare sau rețetă, separate sau asortate, legume precum gogonele, țelina, varza, gogoșarii, morcovii sau castraveții, dar și alte ingrediente, își așteaptă rândul la așezatul în butoaie, borcane și, din ce în ce mai des … în borcănele. Și, în loc se ne distragă atenția și să ne ofere câteva clipe de liniște și întoarcere la obiceiuri, chiar și prietenoasele gogonele ne atrag atenția că vin vremuri … “acre”.

Probabil că domnii, încercând să-și mai spele din păcatele “firești” din cursul anului, au fost cei mai loviți de soartă atunci când au ales să le scutească de pusul murăturilor pe gospodine. Însă, când s-au văzut în fața tarabelor, temerarii domni, și-au dat seama că bugetul alocat murăturilor nu mai este pe măsura borcanelor … ci al borcănelelor, având în vedere “reforma” lui Marcel (Dorel). Cum care Marcel? A, scuze, sunt doi (din păcate), unul “economist” și celălalt “finanțist” dar ambii reformatori, nu glumă. Oare ce vor spune gospodinele?

Dar lăsând murăturile, mai scumpe și mai puține ca niciodată, dar la fel de delicioase, să trecem, și la “murăturile” noastre, ale tuturor românilor, că vrem sau nu, că i-am votat sau nu, că ne plac mai mult sau mai puțin … la politicieni. Cei pe care îi pomenim, chiar și când facem piața sau în special atunci când prețurile produselor de bază, țopăie de la o zi la alta, precum măsurile fiscale guvernamentale. Măcar dacă plăteam mai mult pentru produse românești și nu pentru cele din import …

“Murăturile” noastre, adică politicienii, au dovedit mai mereu, că ceva se întâmplă fie cu rețeta, fie pentru că “legumele” folosite nu sunt tocmai potrivite pentru un gust de calitate, adică ies fleșcăite sau mult mai acre decât ar fi chiar și acceptabile. Românii se tot întreabă, oare cum, tocmai în perioadele pre-electorale, apar la tot pasul, “legume” care mai de care mai tari și mai coapte și deosebit de arătoase și, între ciclurile electorale totul se schimbă, se dezumflă, se fleșcăiește, se acrește … atât politicienii, cât și promisiunile făcute de aceștia. Promisiunile făcute cu toată puterea lor de convingere (cheltuind sărăcuții și “bruma” lor de agoniseală), atunci când promiteau orice și oricât pentru voturile românilor, cărămizile cu care se loveau în piept, încercând să ne convingă de vitejia și curajul lor naționalisto-suveranist în fața instituțiilor europene și nu numai … au dispărut ca prin minune, lăsând în urma lor, printre români, doar dezamăgire și frustrare, similar poftei de murături tăiate de fleșcăiala și acreala acestora.

Îi vedem adesea, pe “trompetiștii” de serviciu, aparținând sau reprezentând întreg spectrul politic, cum se umflă precum gogoșarii, atunci când se războiesc cu dușmanii nației române, cu instituțiile europene și multinaționalele sau chiar cu stăpânii teritoriilor noastre în care cetățenii de origine română sunt umiliți, dar se dezumflă precum gogonelele stricate, atunci când dau piept cu dușmanul. Mai mult, majoritatea dintre “gogoșari”, pretind a fi primul rod al speciilor sale, adică noii sau tinerii politicieni, când, de fapt, … ei toți, sunt mai “vechi” decât vrejul pe care au crescut.

Trist este faptul că, nici moliciunea murăturilor sau gustul de rânced al acestora, nu-i opresc pe români să le respingă, să vrea mai mult și mai bine, ba chiar sunt consumate ca și cum ar fi la fel de bune cu cele reușite.

Cine știe, poate că anul viitor, în 2024, românii vor înțelege și vor decide să aibă tot ceea ce este mai bun, adică ceea ce merită, este și a fost mereu al lor, că prețurile legumelor (de această dată românești), vor fi cele corecte și gustul murăturilor va fi, pentru mulți și foarte mulți ani, … cel din vremurile bune.