George Simion se crede un Navalnîi românesc

În orașul revoluției române, Timișoara, s-a trezit George Simion să se compare cu opozantul regimului putinist, Aleksey Navalnîi.

Lui George Simion i-au luat 24 de ore să își dea seama că este un Alekesey Navalnîi românesc. Într-un discurs ținut la Timișoara, orașul revoluției din decembrie 1989, șeful AUR a recurs la un exercițiu de auto-promovare și la o încercare de a-și atribui o importanță exagerată în peisajul politic. Navalnîi a fost un opozant cunoscut al regimului autoritar rus, care a suferit persecuții și a luptat pentru drepturile civile și libertatea de exprimare într-un context politic extrem de ostil. Comparându-se cu o figură atât de emblematică și respectată, Simion își supraestimează rolul și relevanța în politică.

Acesta a declarat că până acum, la vârsta de 37 de ani, a fost un revoluționar și încearcă să devină om de stat.

„Ieri, în imperiul răului de la Răsărit, de la Kremlin, a fost ucis un revoluționar și titlurile din presă erau: ce a spus mama lui Aleksey Navalnîi despre fiul ei, că și-a pierdut fiul. Indiferent de ideologie, indiferent de cauza în care credem, ce poate să spună o mamă când își pierde fiul? Ce pot spune mamele, tații, soții, soțiile când cineva drag nu mai este și pleacă de lângă ei? Eu, în viața mea de până acum la 37 de ani, am fost un revoluționar și încerc și sunt în devenire, sper să reușesc, sper să reușim, să fim oameni de stat. M-am gândit și eu la ce ar fi spus mama mea dacă eram eu acolo și regimul era ăla și mă pierdea. Nu avem voie, indiferent de orice, să acceptăm în anii în care trăim sisteme totalitare, dictatură, crime politice, schimbări de granițe, atitudini iredentiste, șoviniste, cenzură, eliminarea libertății cuvântului, libertății presei. Libertatea nu s-a câștigat pentru totdeauna. Pentru libertate luptăm în fiecare zi. Iar în istoria noastră de la Avram Iancu la Horea, Cloșca și Crișan, la Tudor Vladimirescu și lista este foarte lungă, am avut luptători pentru libertate, am avut revoluționari care au luptat pentru această libertate, căci libertatea este sfântă, iar Dumnezeu este cu noi. Pentru mamele noastre, pentru tații noștri, pentru dreptul de a fi soț și soție, pentru libertatea noastră, pentru dreptul nostru de a avea pământ și libertate mâine, acești oameni vor merge să lupte” a declarat George Simion la Timișoara.

Afirmațiile lui Simion sunt lipsite de coerență și profunzime. În timp ce își exprimă aspirația de a deveni un „om de stat”, el nu oferă nicio viziune clară sau plan concret referitor la modul în care intenționează să își îndeplinească această aspirație. Mai mult, utilizarea retorică a temei libertății pare să fie mai mult un instrument de manipulare emoțională decât o expresie a unor idei politice coerente și bine fundamentate.

De asemenea, Simion folosește retorica emoțională și religioasă pentru a-și consolida discursul. Invocând imagini dramatice despre suferința și pierderea mamelor și familiilor în fața regimurilor totalitare, el încearcă să-și câștige simpatia și sprijinul publicului. Cu toate acestea, această abordare este o încercare de a manipula sentimentele decât un efort sincer de a aborda problemele politice și sociale complexe.