Navetiștii de lux ai Capitalei

O vorbă din popor spune că niciodată câinele nu pleacă de la măcelărie. De ce? Pentru că acolo are tot timpul ceva de ros. Și unul dintre cele mai gustoase ciolane de ros se află la Primăria Capitalei și la cele șase primării de sector.

La alegerile locale din 2016, PSD-ul condus de Liviu Dragnea câștiga Primăria Capitalei și încă trei primării de sector cu doi senatori și doi deputați. Senatoarea de Ilfov Gabriela Firea – Vrânceanu – Pandele ajungea primar general la Bucureștiului, iar senatorul PSD, fost PDL, Gabriel Mutu devenea primarul Sectorului 6.

Alți doi deputati PSD, Daniel Tudorache și Daniel Florea, fost PDL, au ajuns în fruntea Primăriei Sector 1 și, respectiv 5. Ce aveau toți patru în comun? Faptul că erau membrii PSD și, ca atare, au fost propulsați și susținuți de partid să ajungă primari. În schimb, niciunul, cu excepția lui Tudorache, n-aveau habar de administrația locală.

Dar, toți cei patru au renunțat la fotoliile de parlamentar pentru scaunul de primar. Patru ani s-au jucat de a primarul prin București. Au făcut administrație mai mult pe ecranele TV și pe rețelele de socializare decât pentru bucureșteni.

Pe 27 septembrie a venit decontul. Zmeii de ieri de la televizor au devenit azi mielușei după votul din 27 septembrie, adică au pierdut fotoliul de primar și, astfel, au rămas fără ciolan. Nu prea le-a venit să creadă, dar n-au avut încotro. Acum sunt doar foști primari.

Dar, imediat s-au reorientat, aducându-și aminte că înainte de a fi primari au fost parlamentari. Cum de mult timp Firea a trecut organizația PSD București pe persoană fizică, n-a mai fost o surpriză că lista pentru Camera Deputaților și a Senatului a făcut-o după cum a poftit doamna de la Voluntari.

Astfel, Daniel Tudorache și Daniel Florea sunt pe locul 2 și respectiv 4 pentru Camera Deputaților, iar Gabriela Firea deschide lista PSD București pentru Senat, că deh, cine împarte parte-și face, și pe trei se află Gabriel Mutu.

Practic, în urmă cu patru ani, cei patru au fugit din Parlament ca să fie primari în Capitală, iar, acum, vor din nou în Parlament. Parcă am fi pe vremea lui nenea Iancu Caragiale.

Adică, cam cum spunea Pristanda în „O scrisoare pierdută”: „Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?”, iar Tipătescu îi răspundea „Unul… unul care suge sângele poporului…”. 

De ce s-a ajuns ca pe vremea lui Caragiale? Pentru că politicienii de la noi s-au învățat cumva să trăiască doar din banii publici? Ori acum, după patru ani de huzur la primărie, Albă ca zăpada de la Voluntari și cei trei pitici de București s-au gândit că au nevoie pentru vreme rea de o umbrelă de protecție cum este Parlamentul?

Iar concluzia este că atât la Senat cât și la Camera Deputaților, dar mai ales la primărie, s-a trăit și se trăiește bine pe bani publici!