Ne punem singuri piedică: Luptătorii anti-5G contestă un proiect despre internetul la punct fix

Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID) pregătește un Ordin pentru stabilirea caracteristicilor serviciului de acces funcțional la internet în bandă largă, prin intermediul unei conexiuni la un punct fix. Ordinul trebuie dat, conform legislației în vigoare, la cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a legii 175/2022 privind accesul persoanelor fizice la servicii de internet în bandă largă.

Legea 175 a fost publicată în Monitorul Oficial pe 10 iunie 2022, deci până pe 10 ianuarie 2023. Ministerul și ANCOM au pregătit proiectul de Ordin și a fost pus în dezbatere publică.

Până aici, toate bune și frumoase. Numai că dezbaterea publică organizată astăzi la sediul ministerului a fost acaparată integral de „luptătorii” anti-5G. Deși legea 175 și Ordinul de completare nu au nicio legătură directă cu 5G, cei care nu sunt de acord cu tehnologia au decis să facă un scandal cât mai mare. Pentru că altfel nu îi bagă nimeni în seamă.

Degeaba li se explică cum funcționează tehnologia 5G, degeaba s-a demonstrat că nu există motive pentru îngrijorare (mai ales după ce comunicațiile 5G au fost implementate pe scară largă în multe țări, inclusiv în România, și nu s-a întâmplat nimic cu sănătatea oamenilor). Nimic nu contează atunci când își pui ochelari de cal și îi iei pe nu în brațe.

Mai mult decât atât, „luptătorii” devin agresivi în limbaj atunci când li se spune că nu au dreptate. Lipsa de educație este completată perfect de lipsa de bun simț.

Este incredibil că într-o țară care se străduie să scape de ultimele locuri din Uniunea Europeană la educație, sănătate, sărăcie și venituri, se găsesc oameni care să dorească doar să devenim și mai înapoiați. Anti-5G, anti-vaccinare, anti-microunde, anti-orice.

Internet fix vs. internet mobil

Trecând totuși peste discuțiile inutile provocate de „luptătorii” anti-5G, proiectul de Ordin stabilește câteva reguli importante pentru accesul la internet fix de mare viteză.

în primul rând trebuie să facem distincția între internet la punct fix și internet mobil. Internetul fix înseamnă o conexiune prin cablu, care permite viteză mare de transfer și bandă largă și este disponibil tot timpul. Adică nu depinde de vreme, de pereții locuinței, de relief sau alte condiții de mediu.

În acest moment, conform datelor ANCOM, gradul de penetrare al internetului fix la nivel naționale este de 75% (82% în urban și 67% în rural), respectiv 6,2 milioane conexiuni. Dintre acestea, 88%, adică 5,4 milioane au o viteză de transfer de cel puțin 100 Mbps.

La internet mobil, avem un total de 21,5 milioane conexiuni active, dintre care 16 milioane (74%) sunt 4G sau 5G. Acoperirea cu 4G este chiar mai mare decât cea a internetului fix, dar nu este o conexiunea stabilă, ci influențată de mediu și de climă.

Dar, așa cum a explicat și Marius Săceanu, director la Direcția Juridică ANCOM, încă mai avem cam 1.500 de localități dintr-un total de peste 13.000 la nivel național, care au internet cu o viteză mai mică de 30 Mbps. Treaba MCID și ANCOM este să se asigure, așa cum prevede și legislația europeană și cea autohtonă, că toată populația are acces la internet la punct fix de mare viteză.

Și dacă de rețeaua de internet mobil au grijă operatorii privați, de cea la punct fix trebuie să se ocupe statul acolo unde dezvoltarea infrastructurii nu este rentabilă pentru companiile private. Așa a apărut și proiectul Ro-Net, care încă se chinuie să fie finalizat complet, adică să se închidă și Lotul 7, cel care nu are încă toate actele semnate.

Cadru legal pentru viitoarele proiecte

Înainte de a vedea dacă se justifică legal un nou proiect de tip Ro-Net prin care să fie acoperite toate localitățile albe (adică fără rețea de internet) de pe harta României, proiect pe care ministrul Cercetării, Sebastian Burduja, îl anunță în diferite discursuri (deși, cum am spus, Ro-Net nu este încă închis complet birocratic), să vedem ce face actualul proiect de Ordin.

Ținta proiectului (și nu numai a acestui proiect) este ca în 2025 toate gospodăriile să aibă acces la rețele de 100 Mbps, cu posibilitatea de a moderniza aceste rețele pentru a atinge viteze mult mai mari. Obiectivul este stabilit la nivel de Uniune Europeană, după cum a precizat Corneliu Mănescu, director Direcția Comunicații Electronice în cadrul MCID.

De asemenea, conexiunile gigabit ar trebui să fie disponibile pentru toți principalii factori socioeconomici – cum ar fi școlile, universitățile, centrele de cercetare, centrele de transport, spitalele, administrațiile publice și întreprinderile care se bazează pe tehnologii digitale.

„Având în vedere cele prezentate mai sus, considerăm necesar ca toate proiectele ulterioare care vizează creșterea disponibilității serviciilor de acces la internet în bandă largă furnizate prin intermediul unei conexiuni la punct fix să beneficieze de o viteza maximă de transfer al datelor de cel puțin 100 Mbps”, se arată în concluziile proiectului de Ordin.

Practic, ordinul va stabili cadrul legal pentru dezvoltarea unor proiecte ulterioare prin care să se atingă principalul obiectiv, acela de a garanta o rețea de 100 Mbps în toate localitățile României.

De altfel, există proiecte pe hârtie, după cum ne-a explicat Corneliu Mănescu, prin care se pot face multe pentru „România digitală”, inclusiv proiecte care să ne poată urca în topul DESI, al educației digitale, unde țara noastră ocupă unul dintre ultimele locuri în ciuda unei infrastructurii digitale bune pe care o avem. Dar întâi ar trebui finalizate proiectele în derulare pentru a putea trece la pasul următor.