Neagu Udroiu regretat de campionii mondiali și medaliații olimpici de la handbal

Cunoscutul publicist, reporter și diplomat Neagu Udroiu este condus astăzi pe ultimul drum, iar printre cei care-l regretă se numără și generație de aur a unui sport care a pus România pe harta lumii la aceea disciplină.

Generația campionilor mondiali și a medaliaților olimpici la handbal regretă dispariția la 82 de ani a lui Neagu Udroiu, un mare iubitor al handbalului. El a fost alături, ca ziarist și om de televiziune, de generația campionilor mondiali și medaliaților olimpici la handbal când s-au realizat marile performanțe ale sportului cu mingia mică. ”Drum lin spre stele și Dumnezeu să te aibă în pază, maestre Neagu Udroiu!”, este mesajul campionilor mondiali și medaliaților olimpici la handbal.

Cine a fost Neagu Udroiu

Neagu Udroiu s-a născut la 3 aprilie 1940, în localitatea Cartojani, fostul judeţ Vlaşca, astăzi Teleorman. A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Metalurgie (1959-1964), fiind de profesie inginer electrotehnic.

A lucrat la Uzinele Vulcan din Bucureşti (1955-1958 – ucenic, 1958-1959 – lăcătuş, 1964-1966 – inginer). În 1966, a început să lucreze în presa scrisă (1966-1974, 1978-1979), apoi în radio-televiziune (1974-1978; 1997-1999; 2008-2012).

A beneficiat, în perioada 1973-1974, de o bursă de studii acordată de World Press Institute (SUA).

Între anii 1979-1997, a desfăşurat activitate în Agenţia Naţională de Presă, respectiv secretar general de agenţie în cadrul Agerpres şi apoi director al Rompres. Ulterior, s-a dedicat, între anii 1999-2001, mediului editorial, activând ca şef departament în cadrul Editurii Niculescu, pentru ca apoi să fie director de programe culturale în cadrul televiziunii România de Mâine.

A fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Finlanda şi Estonia (2001-2006).

A fost cetăţean de onoare al oraşului american Minneapolis şi al localităţii Bolintin Vale.

Printre volumele publicate se numără: ”Profesiune şi sens de viaţă” (1973), ”Sita lui Eratostene” (1981); Zpezi din Miazzi (1982): ”Pieton prin sate şi oraşe româneşti” (2000); ”Sub roţile Carului Mare” (1998); ”Emisferele de Magdeburg” (2001); ”Reporter pe Mississippi” (1976); ”Hawaii” (1977); ”Pieton prin oraşele lumii” (3 volume – 1976, 1994, 1989): ”Ferestre spre Carpaţi” (1983); ”Mâine, în secolul următor” (1985); ”Terra, casa în care locuim” (1983); ”America, un loc sub soare” (1991); ”Lumea nouă cinci veacuri de nesingurătate” (vol. I La nord de Rio Grande 1994, vol. II La sud de Rio Grande 1998); ”Watergate un crâmpei de istorie american” (1994); ”Români la Nord şi la sud de Ecuator” (1994); ”Japonia se scufundă?” (1996); ”China, dragonul pe roţi” (1997); ”Coreea de Sud şi veacul Pacificului” (1997); ”Zăpezi din Miazănoapte. Ambasador în Finlanda” (2007); ”Zăpezi din Miazănoapte. Ambasador în Estonia” (2011), ”Piloţii de Formula 1” (2009). În lucrarea „Condeie, voci, chipuri. Presa Românească – pagini de istorie” (2015), lucrare impresionantă de 1.930 de pagini, a încercat un demers amplu despre personalităţile care şi-au adus o contribuţie în presa din România.