Negarea Holocaustului: De ce este vitală confruntarea cu adevărul istoric în România

Holocaustul rămâne una dintre cele mai întunecate pagini din istoria României, iar dezbaterile despre responsabilitatea regimului de atunci continuă să fie un subiect sensibil. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sub conducerea mareșalului Ion Antonescu, România a fost implicată direct în deportările și exterminările evreilor și romilor, în special în Basarabia, Bucovina și Transnistria.

Estimările oficiale arată că peste 280.000 de evrei și 11.000 de romi au murit în timpul Holocaustului, în urma masacrelor, deportărilor și condițiilor inumane din lagărele de muncă și de exterminare. Cele mai multe atrocități au avut loc în Transnistria, unde victimele au fost supuse execuțiilor, foametei și bolilor, fără nicio șansă de supraviețuire.

Recunoașterea oficială a responsabilității

După ani de negare sau minimalizare a implicării României în Holocaust, publicarea Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, în 2004, a reprezentat un punct de cotitură. Raportul a recunoscut responsabilitatea directă a regimului Antonescu pentru genocidul împotriva evreilor și romilor și a subliniat importanța asumării acestui trecut.

Documentul a evidențiat faptul că nu doar Germania nazistă a fost responsabilă pentru Holocaust, ci și alte state, printre care și România, au contribuit activ la acest capitol tragic al istoriei. Prin intermediul acestui raport, România a început un proces de reconciliere cu trecutul său, inclusiv prin introducerea educației despre Holocaust în școli.

21:14 • ACTUALITATE

Holocaustul a existat și nu trebuie uitat. Combateți negarea crimelor atroce

14:27 • POLITICĂ

Klaus Iohannis: „Dialogul, unitatea și solidaritatea sunt esențiale!”. Mesajul președintelui cu ocazia Zilei Internaționale pentru Comemorarea Victimelor Holocaustului

Negarea și reabilitarea regimului Antonescu

Negarea Holocaustului în România este un fenomen complex, care are la bază o combinație de factori istorici, politici, culturali și psihologici. În cele ce urmează, sunt detaliate principalele motive pentru care unii români continuă să nege sau să minimalizeze existența Holocaustului:

1. Ignoranța istorică

Mulți români nu au fost educați în mod adecvat despre Holocaust, în special în perioada comunistă, când acest subiect a fost în mare parte ignorat sau distorsionat. În școlile din România postbelică, regimul comunist a promovat o versiune a istoriei care minimaliza responsabilitatea românească, concentrând vina exclusiv pe Germania nazistă. Abia după 2004, odată cu publicarea Raportului Final al Comisiei Wiesel, subiectul a început să fie abordat oficial în educație.

2. Naționalismul exagerat

Un segment al societății românești promovează o viziune naționalistă a istoriei, în care liderii din trecut, precum Ion Antonescu, sunt idealizați. În această perspectivă, acceptarea implicării României în Holocaust este văzută ca o „pătaie” pe onoarea națională. Unii susțin că evocarea Holocaustului este o „campanie” împotriva imaginii României și refuză să accepte responsabilitatea istorică.

3. Mitul salvării evreilor

Un argument des întâlnit este acela că „România a salvat evrei”. Deși este adevărat că în Vechiul Regat politica antisemită nu a fost la fel de extremă ca în Transnistria, iar evreii din București sau alte regiuni au supraviețuit în număr mai mare, acest fapt nu șterge crimele comise în Basarabia, Bucovina sau Transnistria, unde zeci de mii de evrei și romi au fost exterminați. Acest mit este folosit adesea pentru a nega amploarea tragediei.

4. Reabilitarea lui Ion Antonescu

În perioada postcomunistă, au existat mai multe încercări de reabilitare a mareșalului Ion Antonescu, liderul regimului care a orchestrat deportările și masacrele. Simpatizanții săi îl percep ca un „erou național” care a luptat pentru recuperarea Basarabiei, ignorând sau justificând crimele comise împotriva evreilor și romilor.

5. Teorii ale conspirației

Unele persoane care neagă Holocaustul sunt influențate de teorii ale conspirației, conform cărora genocidul ar fi fost „exagerat” sau „fabricat” de evrei pentru a obține avantaje politice sau economice. Aceste teorii sunt profund antisemitice și nu au niciun fundament istoric, dar continuă să circule în anumite cercuri din cauza lipsei de educație și a propagandei.

6. Trauma colectivă 

Acceptarea Holocaustului ca parte a istoriei României poate fi percepută de unii ca o amenințare la adresa identității naționale. În loc să se confrunte cu adevărul, aceștia preferă să adopte o poziție defensivă, negând sau relativizând evenimentele. Este mai ușor să atribui vina altora decât să recunoști greșelile propriei societăți.

7. Lipsa responsabilității morale

În anumite cazuri, negarea Holocaustului poate fi legată de o lipsă generală de responsabilitate morală față de trecut. Acest lucru poate deriva din faptul că România a fost relativ lentă în asumarea oficială a acestui episod tragic, iar procesul de reconciliere cu trecutul nu a fost finalizat.

8. Antisemitismul latent

Un factor important este antisemitismul care persistă în anumite segmente ale societății românești. În loc să fie combătut, acest fenomen a fost uneori ignorat sau chiar amplificat în anumite perioade istorice. Negarea Holocaustului poate fi, în acest context, o expresie a prejudecăților împotriva comunității evreiești.

Ce poate fi făcut?

Pentru a combate negarea Holocaustului, este esențial să existe:

• Educație istorică temeinică: Introducerea subiectului în programele școlare și promovarea unor materiale bine documentate.
• Campanii publice de conștientizare: Organizarea de evenimente și expoziții care să informeze publicul despre Holocaustul din România.
• Consolidarea legislației: Aplicarea strictă a legilor care interzic negarea Holocaustului și promovarea simbolurilor fasciste.
• Memorializare: Crearea mai multor memoriale și muzee care să păstreze vie amintirea victimelor.

Negarea Holocaustului nu este doar un afront adus victimelor, ci și un pericol pentru societatea contemporană. Confruntarea cu adevărul istoric este esențială pentru o Românie care își dorește să construiască un viitor bazat pe respect și toleranță.

Natalia-Elena Intotero, Ministrul Culturii, participă la comemorarea a 80 de ani de la Holocaust, Auschwitz-Birkenau – Polonia

Ministrul Culturii, Natalia-Elena Intotero, va reprezenta România la ceremonia dedicată comemorării a 80 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau, care va avea loc pe 27 ianuarie 2025. Evenimentul se desfășoară sub patronajul Președintelui Poloniei. Acesta marchează Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului, stabilită de Organizația Națiunilor Unite, și reunește supraviețuitori ai lagărului, delegații oficiale ale statelor și organizațiilor interguvernamentale internaționale.

Delegația României, condusă de ministrul culturii, Natalia-Elena Intotero, va fi compusă din Reprezentantul Special al Guvernului României pentru promovarea politicilor memoriei, Ambasadorul Bogdan Mazuru, Coordonatorul Comitetului interministerial de monitorizare a implementării Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură 2024-2027, secretarul de stat Dragoș Hotea și subsecretarul de stat din cadrul Ministerului Culturii, Irina Sanda Marin Cajal.

Acțiuni precum ceremonia de comemorare a 80 de ani de eliberarea lagărului Auschwitz-Birkenau au o importanță deosebită pentru păstrarea memoriei victimelor și onorarea supraviețuitorilor și, totodată, sprijină eforturile de prevenire și contracarare a tentativelor de negare, denaturare sau banalizare a Holocaustului. Menționăm că data de 27 ianuarie a fost instituită drept Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului prin Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 60/7. Potrivit Rezoluției, statele membre sunt încurajate să comemoreze victimele Holocaustului și să dezvolte programe educaționale cu privire la Holocaust.

În acest context, amintim că, în ultimii 20 de ani, autoritățile române au adoptat măsuri importante în scopul consolidării educației despre Holocaust, cea mai recentă dintre acestea referindu-se la includerea disciplinei „Istoria Evreilor. Holocaustul” în planurile-cadru ale învățământului liceal și profesional ca parte a trunchiului comun, începând cu anul școlar 2023-2024.

Totodată, participarea României la ceremonia din 27 ianuarie reflectă angajamentul solid al țării noastre de a menține vie amintirea victimelor Holocaustului, de a combate orice formă de negare, denaturare, banalizare sau minimizare a acestui moment tragic din secolul trecut, precum și de a lupta împotriva antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură, promovând, în același timp, respectul pentru drepturile fundamentale ale omului, atât la nivel național, cât și internațional.