Nicolae Ciucă și luptele din Nassiriya: relatarea din cartea „În Slujba Țării”

În cartea sa „În slujba țării”, generalul (r) Nicolae Ciucă oferă o descriere detaliată a experiențelor sale din teatrele de operațiuni, în special a celor din Irak, unde Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, cunoscut și ca „Scorpionii Roșii”, a fost implicat în mai multe misiuni.

Unul dintre cele mai dramatice episoade povestite de fostul general și actual politician este legat de luptele din orașul Nassiriya și împrejurimile sale, care au avut loc în mai 2004, în timpul invaziei coaliției internaționale conduse de SUA.

Nicolae Ciucă dedică patru pagini acestui episod, în care descrie modul în care batalionul pe care îl conducea a fost prins în două ambuscade. Luptele au avut loc în contextul creșterii influenței milițiilor șiite conduse de clericul radical Muqtada al-Sadr, care își consolidau prezența în Nassiriya și în zonele adiacente. Aceste miliții reprezentau o amenințare semnificativă pentru trupele coaliției, iar militarii români executau misiuni de patrulare și stabilitate pentru a asigura protecția civililor și menținerea ordinii în zona de responsabilitate.

Ambuscada de la periferia Nassiriyei

21:14, 20.11.2024 • ALEGERI

Campanie cu specific de România: și Simion „și-a tras” manea

21:17, 19.11.2024 • POLITICĂ

Ar putea prelua Ilie Bolojan funcția de președinte al partidului după alegerile de duminică?

În noaptea de 14-15 mai 2004, Batalionul 26 Infanterie avea misiunea de a securiza un pod strategic peste râul Eufrat, situat în apropierea aeroportului Tallil, la sud de Nassiriya. Podul era esențial nu doar pentru trupele coaliției, dar și pentru refugiații care fugeau din alte zone de conflict din Irak. „Chiar la periferia Nasiriyei, în momentul în care am virat spre obiectivul nostru de pe râul Eufrat, am intrat în prima ambuscadă. Se trăgea asupra noastră cu vestitele AKM-uri, dar și cu aruncătoare de grenade antitanc portabile AG-7. Nimeni nu a stat să numere, dar cred că au fost cam treizeci de asemenea grenade lansate asupra noastră,” relatează Ciucă.

Situația devenise extrem de periculoasă, întrucât trupele române se aflau într-o coloană formată din zece transportoare blindate, greu de manevrat într-o zonă de ambuscadă, mai ales în condiții de noapte. „Nu aveam cum să ne ferim, căci patrula noastră era alcătuită din 10 transportoare blindate. Transportoarele nu au o capacitate rapidă de manevră, de altfel nici n-am fi avut încotro s-o luăm pentru a ne feri de un inamic ascuns în spatele întunericului. Se auzeau exploziile grenadelor, în clipa în care atingeau țintele sau solul, moartea alegea la întâmplare,” continuă el.

În timpul atacului, un transportor românesc a fost avariat și s-a deplasat cu greutate, ceea ce a determinat trupele să adopte măsuri de protecție și să ofere acoperire vehiculului lovit. În ciuda intensității schimbului de focuri, trupele au reușit să iasă din prima ambuscadă și să continue misiunea.

Însă, nu după mult timp, a urmat o a doua ambuscadă. „Am coborât din mașinile de luptă, înăuntru au rămas doar mecanicii conductori și trăgătorii la mitralierele de pe transportor, pentru foc de acoperire. Lupta nu se mai dădea cu arme grele, trebuia acum să anihilăm inamicul cucerind teritoriul metru cu metru, pas cu pas. Până în zori am identificat toate locurile din care s-a tras, am preluat armele și echipamentele inamicului care efectiv fugise și ne-am asigurat că milițiile nu mai sunt un pericol iminent,” povestește Ciucă.

După ce batalionul a securizat podul și a permis circulația civililor și a trupelor coaliției, comandanții coaliției au sosit la fața locului. „A vrut să știe chiar din gura noastră cum a fost, ne-a mulțumit și ne-a urat succes pe mai departe. Atât, fără efuziuni și vorbe mari,” își amintește Ciucă despre vizita comandantului diviziei.

„Nu mă simt un erou”

Nicolae Ciucă subliniază în cartea sa că nu își relatează experiențele de război pentru a se lăuda sau a se prezenta drept erou. „Nu scriu rândurile astea ca să bravez. Eram comandant și mi-am condus unitatea cum am știut mai bine. Nu mă simt un erou pentru că am fost față în față cu moartea. Eroi au fost cei care au făcut sacrificiul suprem, noi i-am omagiat, și eu, comandantul lor, și apoi ministrul Armatei am folosit orice prilej să-i readuc în memorie,” afirmă fostul general.

Atacul asupra bazei Libeccio și controversele din ancheta Recorder

Cartea lui Ciucă abordează, de asemenea, și atacul asupra bazei Libeccio, care a avut loc pe 5-6 august 2004. Deși trupele române nu au fost implicate direct în acest incident, Ciucă descrie dilema militară a coaliției, confruntată cu un atac desfășurat din interiorul și de pe acoperișul unui spital. „Milițiile i-au atacat din interiorul și de pe acoperișul unui spital. Nu puteau să folosească armamentul, pentru că este împotriva legilor conflictelor militare să execute foc asupra unui spital. A fost o situație delicată, a trebuit să îmbine tacticile defensive cu cele de descurajare a atacatorilor, precum și ajutorul echipamentelor de înaltă precizie ale partenerilor,” scrie Ciucă.

Totuși, o anchetă recentă realizată de Recorder scoate la iveală o controversă legată de acest episod. Robert Cremene, un fost polițist militar din Batalionul 265, susține că Nicolae Ciucă a refuzat să trimită trupe în sprijinul militarilor italieni și români blocați în baza Libeccio. „Domnul Ciucă, cu batalionul lui, a spus că nu poate să vină să ne scoată de acolo, să facă evacuare, până nu primește aprobare din România (…). N-au venit să ne ajute,” a afirmat Cremene.

Această acuzație este completată de relatările a doi generali italieni care susțin că trupele române conduse de Ciucă nu au fost implicate direct în luptele din Nassiriya, ci doar au asigurat un flanc defensiv în afara orașului. „Formează un flanc defensiv la Suq al Shuyukh, astfel încât să interceptezi pe oricine vine dinspre Suq al Shuyukh, iar eu să pot trimite tot restul regimentului să acționeze în Nassiriya,” ar fi spus generalul italian Gian Marco Chiarini lui Ciucă. Generalii italieni au apreciat contribuția militarilor români la apărarea flancului, dar au confirmat că aceștia nu au fost implicați direct în luptele din interiorul orașului Nassiriya.

Memorii și angajamente politice

Cartea lui Ciucă, „În slujba țării”, este structurată în două mari secțiuni: una autobiografică, intitulată „Viața mea așa cum a fost”, și una programatică, „Viețile noastre, așa cum ar trebui să fie”. Pe lângă relatările din teatrele de operațiuni, volumul conține și considerații politice, în care Ciucă își prezintă viziunea și angajamentele pe care le-ar asuma în cazul unei posibile candidaturi la funcția de președinte al României.