Noi dezvăluiri de la CNSAS: Câți români au fugit în străinătate în „Epoca de Aur”

„Din România comunistă puteai să scapi ilegal în două moduri: să fugi în străinătate sau să rămâi în străinătate. A doua variantă funcționa numai în cazul în care aveai aprobarea să ieși temporar din România”, se arată în studiul CNSAS.

Numărul oamenilor fugiţi din România, dintr-o statistică a Securităţii, pe care o prezentăm schiţat, este de puţin sub 100.000 de oameni, adică în jur de 97.000.

Perioada observată este 1968-1989, aşadar după schimbarea pedepselor din Codul Penal referitoare la trecerea ilegală a frontierei. Dacă până în 1968 trecerea ilegală a frontierei sau tentativa de trecere ilegală erau considerate act de trădare şi pedepsite cu până la 10 ani de închisoare, după 1968 au devenit infracţiuni de drept comun. Pentru trecerea sau tentativa de trecere ilegală se aplica pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Din cei 97.000 de fugari, aproape 25.500 au trecut frontiera fraudulos frontiera.

Majoritatea, adică în jur de 71.500, au rămas în străinătate folosind diverse prilejuri: vizite la rude, excursii, mic trafic de frontieră, contracte culturale sau economice, manifestări sportive, tratamente medicale etc.

„Fugarii” aveau diferite niveluri de şcolarizare şi ocupaţii diferite (la momentul plecării): 38.000 aveau studii elementare, 14.000 şcoala profesională, 26.000 studii medii şi postliceale, 17.000 studii superioare şi aproximativ 2000 fără studii precizate sau fără studii.

Pe criteriul etniei, fugarii erau români (50.400), germani (24.200), maghiari (19.200), evrei (1800), romi (1500) şi alte etnii, de ordinul sutelor (turci, tătari, greci, slovaci, ucraineni etc.)

Ţările vizate de fugari erau, cu precădere, cele europene, Germania (majoritatea persoanelor alegeau această destinaţie), Austria, Suedia, apoi, în ordinea numărului de persoane, S.U.A., Canada, Israel, Grecia, Turcia.