Noi reguli în Uniunea Europeană: îmbrăcămintea din bumbac va fi interzisă

Bumbacul rămâne unul dintre cele mai frecvent utilizate materiale în îmbrăcăminte. Însă, industria modei este pe cale să se schimbe. Pe măsură ce Europa se îndreaptă către o economie circulară, devine clar că bumbacul nu satisface nevoile viitoare.

Producția de bumbac folosește resurse imense și dăunează mediului, consideră specialiștii. Astfel, bumbacul ar putea fi interzis în Uniunea Europeană, în câțiva ani.

”Fashion United” raportează că sunt necesari aproximativ 10.000 de litri de apă și un litru de substanțe chimice pentru a produce un kilogram de bumbac.

Aceste substanțe chimice îngreunează utilizarea durabilă a suprafețelor cultivate, care se regenerează foarte lent.

În plus, bumbacul nu îndeplinește cerințele europene pentru 2030. Până atunci, 50% din materiale ar trebui să fie reciclabile și 25% complet circulare. Cu toate acestea, fibra de bumbac este prea mică și slabă pentru a fi complet circulară.

Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a recicla complet toate materialele până în 2050. Acest lucru crește presiunea asupra industriei modei.

Liniile directoare stricte, cum ar fi Directiva de due diligențe în materie de durabilitate corporativă (CSDDD) și Directiva de raportare a durabilității corporative (CSRD) impun obligații companiilor, dar lasă deschisă întrebarea dacă aceste măsuri sunt suficiente. Fără acțiuni concrete, eforturile vor rămâne fragmentate și ineficiente, relatează Chip.de.

O interdicție a bumbacului poate fi necesară pe termen lung. Există deja alternative promițătoare, cum ar fi fibrele textile inovatoare și tehnologiile avansate de reciclare.

Daunele ecologice și sociale cauzate de bumbac au fost acum clar dovedite. Cu toate acestea, tranziția către o economie circulară necesită acțiuni decisive și o strategie clară.

Date economice despre producția de bumbac la nivel global

Producția anuală de bumbac la nivel global în anul 2021 a fost de 25.416.083 tone, cu 3,54% mai mare decât în anul 2020, când s-a înregistrat o cantitate totală de 24.547.364 tone. India a fost cel mai mare producător la nivel mondial, producția sa reprezentând peste un sfert (23.58%) din totalul producției globale.

Bumbacul este o cultură arabilă utilizată în principal pentru fibre. Semințele de bumbac care rămân după egrenarea bumbacului sunt utilizate pentru a produce ulei destinat consumului uman și turte destinate consumului animal.

În prezent, doar trei țări din UE produc bumbac, pe o suprafață de aproximativ 320 000 ha. Grecia este principalul cultivator de bumbac, cu 80 % din suprafața cultivată în Europa, urmată de Spania (în principal regiunea Andaluzia) cu 20 %. Bulgaria produce bumbac pe o suprafață de sub 1 000 ha.

Deși bumbacul reprezintă mai puțin de 0,2 % din valoarea producției agricole europene, are o importanță regională mare în cele două mari țări producătoare din UE.

În 2018, producția de bumbac a UE este estimată la 340 000 de tone, ceea ce reprezintă doar 1 % din producția mondială de bumbac.

Importurile europene de bumbac egrenat au scăzut mult în ultimii 10 de ani: de la 870 000 de tone în 2002 la 130 000 de tone în medie în ultimii 5 ani. În aceeași perioadă, exporturile UE au rămas relativ stabile, fluctuând cu aproximativ 250 000 de tone pe an.

Piața UE este complet deschisă, deoarece pentru bumbac nu există taxe la import sau subvenții la export.

Legislația în materie de bumbac este în vigoare, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune.

Bumbacul, denumit științific Gossypium, este o plantă originară din țările tropicale (din America și Europa) și cuprinde circa 50 de specii. Aceste plante cresc sub formă de tufe și au semințe toxice care conțin Gosipol. Din bumbac se obțin materiale textile care se utilizează foarte mult în industria textilă.

Ce proprietăți are bumbacul

• are o culoare albă, crem sau alb-gălbuie
• are un luciu mat
• are fire scurte
• prezintă higroscopicitate mare (absoarbe mult lichidele din mediul în care se află).

Vestea bună este că bumbacul se poate vopsi în culoarea dorită.

Cum arată planta de bumbac?

Această plantă provenită din zonele tropicale și subtropicale are o rădăcină pivotantă, o tulpină ierboasă care devine lemnoasă, frunze mari și lucioase pe partea superioară, flori care fructifică și se obțin capsulele cu semințe. Aceste capsule se desfac în cinci părți și de acolo se extrage bumbacul pentru fire. Deoarece fibra bumbacului conține 20-30 de straturi de celuloză, firele obținute au durabilitate mare, capacitate crescută de absorbție și rezistență mare. Aceste fire obținute din bumbac prezintă o importanță economică deosebită. Astfel, firele albe care se obțin se utilizează la producerea țesăturilor, vata este utilizată în scop medical, igienizant sau cosmetic, uleiul din semințe este folosit la producerea unor săpunuri.

Jumătate din producția mondială de fibre naturale o reprezintă cea obținută din bumbac. Se pare că încă din Antichitate se cunoșteau proprietățile bumbacului și se folosea pentru obținerea diferitelor fibre pentru veșminte. S-au găsit fragmente din veșminte de bumbac în diferite peșteri, ceea ce atestă existența acestuia încă din timpuri străvechi.

Herodot, părintele istoriei antice, spunea despre bumbac că este „o lână mai moale și mai pufoasă decât cea a oilor”. În Africa bumbacul este numit „aurul alb” datorită beneficiilor sale.

Cei mai mari producători de bumbac din lume sunt Statele Unite ale Americii, China, India, Sudan, Brazilia și Egipt.