Noua Alianță a Statelor Sahelului: implicații și provocări pentru Vestul Africii

Liderii militari ai Burkina Faso, Mali și Niger au semnat recent un tratat de confederație, care promite să întărească o alianță defensivă anunțată anterior, cunoscută sub numele de Alianța Statelor Sahelului (AES). Această mișcare marchează un pas decisiv către integrarea mai strânsă între cele trei națiuni și evidențiază o îndepărtare semnificativă de aliații tradiționali regionali și occidentali.

Contextul politic și militar

Semnarea tratatului de confederație în capitala Nigerului, Niamey, vine pe fondul unei serii de lovituri de stat care au adus la putere lideri militari în cele trei țări: Generalul Abdourahmane Tchiani în Niger, Căpitanul Ibrahim Traore în Burkina Faso și Colonelul Assimi Goita în Mali. Acești lideri, reuniți pentru prima dată într-un summit comun, au declarat că ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane) reprezintă o amenințare pentru suveranitatea statelor lor, după ce blocul regional a suspendat și sancționat aceste țări în urma preluărilor militare.

Ruptura de ECOWAS și implicațiile pentru regiune

Decizia de a se retrage din ECOWAS și de a crea o nouă alianță indică o schimbare strategică profundă. ECOWAS, o organizație fondată cu scopul de a promova integrarea regională și securitatea, nu a reușit să îndeplinească așteptările multora dintre cetățenii din Vestul Africii. Fostul director de comunicații al ECOWAS, Adama Gaye, a subliniat că blocul nu a reușit să promoveze comerțul intra-african sau să asigure securitatea în regiune, ceea ce justifică sentimentul de nemulțumire și întrebările cu privire la relevanța sa continuă.

Relațiile cu puterile occidentale și noii aliați

Noua alianță a fost însoțită de o respingere clară a influenței occidentale. Liderii militari din Burkina Faso, Mali și Niger au acuzat în mod repetat fostele puteri coloniale, în special Franța, de amestec în afacerile lor interne prin intermediul ECOWAS. Într-o declarație puternică, Traore a afirmat că „Occidentalii consideră că le aparținem lor și că bogățiile noastre le aparțin lor”, marcând sfârșitul acestei ere de influență străină.

În mod deloc surprinzător, această realiniere geopolitică a fost însoțită de un angajament crescut față de Rusia, în special în domeniul securității și al cooperării economice. Deși nu este încă clar dacă această nouă direcție va aduce stabilitate în regiune, schimbarea este semnificativă. Retragerea trupelor franceze din Mali, Niger și Burkina Faso, alături de retragerea planificată a trupelor americane din bazele strategice din Niger, subliniază această schimbare.

Violența și instabilitatea continuă

Cu toate aceste schimbări, provocările rămân imense. Regiunea Sahelului este marcată de violență și instabilitate cauzate de grupuri armate afiliate al-Qaeda și ISIS. În 2023, Burkina Faso a înregistrat o escaladare masivă a violenței, cu peste 8.000 de persoane ucise, iar Nigerul a pierdut terenul câștigat împotriva grupurilor armate după lovitura de stat. În Mali, forțele naționale, alături de mercenarii Wagner, au fost implicate în atacuri împotriva civililor, exacerbând situația umanitară și provocând deplasarea a milioane de persoane.

O regiune în plin regres

Alianța Statelor Sahelului reprezintă o mișcare strategică care ar putea redefini dinamica politică și securitară din Vestul Africii. Deși intenția declarată este de a crea o unitate și autonomie mai mari pentru statele membre, succesul acestei inițiative va depinde de capacitatea lor de a gestiona violența internă și de a stabili relații internaționale echilibrate. Implicațiile pentru ECOWAS sunt semnificative, iar blocul regional va trebui să se adapteze pentru a rămâne relevant în noua configurație geopolitică.

Aceasta nouă alianță reflectă o dorință clară de schimbare și independență în fața influențelor externe, dar viitorul său rămâne incert în fața provocărilor imediate ale securității și stabilității regionale.

Dacă părăsim limbajul lemnos al analizelor nepărtinitoare, nu putem să nu observăm că acest AES s-ar putea numi, la fel de bine, Gășcuța Africană a Derbedeilor lui Putin (GADP). Iar independența în fața influențelor externe… zău, când auzi așa ceva de la niște mușchitozauri cu bască nu te poți gândi decât la cum s-au decis ei că trebuie să arate independența asta. Ceva gen mai bine împărțim resursele cu Putin, că ne dă mai mult.

Până la urmă devine foarte clar că Putin a creat o insulă măricică de instabilitate în zonă, care va afecta puternic toată partea de vest a Africii. Și asta e foarte trist, fiindcă sunt pe-acolo și state care încearcă, mai mult sau mai puțin onest, să iasă din paradigma sclaviei resurselor naturale. Ghana, Togo, Benin, Coasta de Fildeș…