Noua baronizare administrativă a României după modelul Lică Sămădău

După 1990, România a trecut de la vătaful politic care era primul secretar de județ la noul jupân al județului în presoana președintelui de consiliu județean. Așadar, tovarășul ”prim” roșu de până în 1989 a devenit baronul de azi roșu, galben, verde, verde-galben ori verde-albastru.

Ei, indiferent de culoare politică, au devenit baronii județelelor și chiar ai țării. Tot ei au impus și impun încă miniștri, secretari de stat, președinți de agenții guvernamentale, prefecți și subprefecți. Au ajuns Dumnezeii României, sunt și vor fi. Au fost și sunt vătafii județului, adică adevărații urmași ai grofilor din Transilvania sau ai boierilor și chiaburilor din Moldova și Muntenia.

Practic, astăzi, majoritatea județelor, indiferent de culoare politică, sunt controlate de baroni locali de la PSD, PNL și UDMR. Astfel, un baron local se identifică cu județul pe care-l păstorește și a ajuns să fie mai influent, atunci când partidul este la guvernare, decât un ministru sau un parlamentar. De ce? “Pentru că putem și suntem la putere!

Astfel, s-ar putea ca județul Teleorman să se numească Dragnea sau Videanu, Vrancea-Oprișan, Dâmbovița- Tuțuianu, Rovana Plumb sau acum Cornel Ștefan, Giurgiu- Bădălău, Olt- Stănescu ori Darius Vâlcov, Botoșani- Conțac sau Țurcanu, Buzău- Preda ori Ciolacu, Brăila-Bunea Stancu sau Tudose, Iași- Fenechiu, Nechita sau Alexe, Vaslui- Buzatu, Bistrița-Oltean sau  Moldovan, Galați-Durbac sau Nica, Maramureș- Cherecheș ori Zetea, Neamț-Tărâță Culiță,Pinalty ori Arsene, Arad- Falcă, Alba-Hava, Brașov-Căncescu ori Scripcaru, Bihor-Blaga sau Bolojan, Cluj-Boc, Russ ori Dîncu, Suceava-Flutur, Mehedinți-Duicu sau Popescu, Gorj-Ponta ori Vîlceanu, Timișoara-Grindeanu sau Robu, Dolj-Berceanu,Manda sau Olguța, Prahova- Cosma-Ghiță, Luca, Roberta Anastase sau Iulian Dumitrescu, Bacău- Sechelariu, Hrebenciuc ori Benea, Constanța-Mazăre, Constantinescu, Stroe, Chițac  sau Lupu, Tulcea- Belacurencu sau Teodorescu, Sibiu-Iohannis, Harghita- Hunor Kelemen, Mureș-Laszlo Borbely, Covasna-Verestoy. O mențiune aparte ar fi pentru regiunea București- Ilfov care și-au putea schimba denumirea în regiunea Pandele- Vrânceanu- Firea- Oprea-Petrache sau Hubert. Același traseu l-au avut și sectoarele Capitalei:1- Chiliman, 2- Onțanu, 3-Liviu și Robert Negoiță, 4-Piedone sau Băluță, 5-Vanghelie ori Piedone și 6-Poteraș ori Mutu.

Practic, comportamentul, atitudinea și dispereţul față de cei din jurul său, afișat permanent de baronul răsărit din colbul județului sau sectorului, ne aduce în prim plan personajul cu spirit satanic din nuvela “Moara cu noroc” scrisă de Ioan Slavici și publicată în anul 1881 în volumul intitulat “Novele din popor”.

“Eu sunt Lică Sămădăul… Multe se zic despre mine, și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe scornite… Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine zice și cine ce face și voiesc că nimeni afară de mine să nu stie”. Numai că azi, Lică Sămădău a lui Slavici s-a reîncarnat în fiecare baron local, iar porcăria din zona Aradului descrisă în nuvelă s-a mutat în fiecare județ și mai ales în Capitală. Statutul social de șef al porcarilor, îi conferea lui Lică Sămădău puterea de a guverna afacerile cu porci cinstite și necinstite din Câmpia Aradului. Personalitatea sa era conturată din lumini și umbre ca într-un joc al oglinzilor paralele și se folosea de slăbiciunile cârciumarului Ghiță pentru a-l manipula și a-l atrage în afacerile lui necurate, urmărind în acelaşi timp distrugerea acestuia. Fiecare baron de ieri sau de azi este o copie reușită a porcarului Lică Sămădău, iar cârciumarul Ghiță s-a reîncarnat în miniștrii și lideri politici care bântuie liber de peste 30 de ani prin București.

Practic, astăzi Guvernul României și Parlamentului a ajuns taraful lui Lică Sămădău, dar mai rămâne de văzut când și cum va lua foc „Moara cu Noroc: numită România! Astfel, zilnic, de peste 30 de ani, baroni județeni ne reamintesc de circul politic de acum 100 de și ceva de ani descris magistral de Ion Luca Caragiale în articolul „1907 din primăvară până’în toamnă” publicat în ziarul “Adevarul” în octombrie 1907. „În ultimul secol, puține lucruri s-au schimbat la nivelul clasei politice din România. A căzut un guvern și a venit altul, îndată toată administrația se înlocuiește. O clientelă pleacă, alta vine, flămânzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rând din trei în trei ani, ba și mai des uneori”, scria în anul 1907 I.L. Caragiale.

Adică, la vremuri noi, tot noi…baronii!