Nu s-au rugat degeaba! Sosesc ploile invocate de Teodosie și alți șamani pricepuți

Este o zi fierbinte de iulie și, pe un câmp arid din Constanța, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, face apel la divinitate pentru a aduce ploaia mult așteptată. Și, surpriză! La doar trei zile de la invocație vin ploile! Asta ar fi povestea simplă și fericită a unui lider religios care se roagă pentru binele comunității. Dar, ca orice poveste bună, diavolul stă în detalii, iar detaliile acestei întâmplări par a fi învăluite în ironie și controverse.

Într-o țară în care aproape jumătate este sub avertizări meteo de furtuni și cealaltă jumătate se coace sub caniculă, apariția ploii după rugăciunile lui ÎPS Teodosie ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Nu degeaba se spune că Dumnezeu lucrează prin căi misterioase, dar cât de misterioase sunt aceste căi când intervin și banii?

Să începem cu un scenariu ipotetic, dar nu foarte greu de imaginat. Îți imaginezi că te duci la supermarket și, în loc de secțiunea de aprovizionare de urgență, găsești o secțiune dedicată „serviciilor divine de urgență”? Acolo, pe un raft frumos aranjat, tronează un banner: „Taxă de Urgență pentru Ploaie – Livrare Garantată de Dumnezeu, doar prin ÎPS Teodosie.” Și de ce nu? Dacă funcționează pentru vânzările online, de ce n-ar funcționa și pentru rugăciuni?

Să aruncăm o privire asupra contextului. În ziua respectivă, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, oficia Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ilie”, din apropierea localităţii Istria. După liturghie, a urmat o slujbă de parastas pentru părintele Ioil, fostul stareț al mănăstirii. În cele din urmă, pe un câmp din apropiere, ÎPS Teodosie a citit rugăciuni pentru ploaie.

„Dăruieşte ploaie liniştită, trecând cu vederea greşelile noastre… trimite ploile tale peste locurile cele lipsite care au trebuinţă,” a invocat el. Și, minune mare, cineva a notat într-un carnețel divin solicitarea înaltului prelat, prins cu mâța-n sac nu demult. La numai trei zile de la rugăciune, au sosit ploile!

Nu putem să nu observăm că rugăciunile pentru ploaie au avut loc exact într-un moment în care jumătate din țară era deja sub avertizări de furtuni. Ar putea fi considerat un caz clasic de timing divin… sau doar o potrivire fericită cu prognoza meteo?

Dar să nu fim cinici. Să presupunem că rugăciunile lui ÎPS Teodosie au avut într-adevăr un efect miraculos. În acest caz, nu putem să nu ne întrebăm: ce facem cu taxele de urgență? Știm cu toții că rugăciunile sunt gratuite, dar în lumea modernă, nimic nu este cu adevărat gratis. Poate că, în spatele cortinei, există o structură complexă de donații și taxe pentru servicii divine de urgență.

Să ne amintim că în multe religii, donațiile sunt o practică comună. Dar când rugăciunile devin tranzacționale, când binecuvântările și miracolele par să urmeze un model de business, nu putem să nu ridicăm sprâncenele. ÎPS Teodosie ar putea susține că toate aceste donații sunt pentru binele bisericii și comunității, dar transparența și motivele rămân mereu sub semnul întrebării.

În final, Dumnezeu a livrat și oamenii s-au bucurat.

Însă ironia acestei povești rămâne; într-o eră a tehnologiei și a științei, încă ne bazăm pe rugăciuni și speranțe pentru lucruri dificil de influențat, precum vremea. Și, deși este reconfortant să credem că cineva, acolo, sus, ascultă și răspunde, nu putem ignora întrebările mai puțin confortabile despre cum aceste interacțiuni divine sunt gestionate pe pământ.

ÎPS Teodosie ar putea să spună că rugăciunile sale au fost auzite și ploaia a venit, dar noi, muritorii de rând, ne întrebăm dacă nu cumva Dumnezeu a început să ofere servicii premium. După toate acestea, poate că ar trebui să ne gândim serios la un abonament divin. Căci, dacă ploaia vine la cerere, cine știe ce alte minuni ar putea fi disponibile pentru cei dispuși să plătească taxa de urgență?

Într-o notă mai serioasă, poate că aceste evenimente ne reamintesc cât de profund rămâne legată religia de viața de zi cu zi, chiar și în lumea modernă. Și cât de ușor poate deveni această legătură o sursă de ironie atunci când spiritualitatea întâlnește capitalismul. Într-un final, ploaia a venit, dar întrebările rămân: a fost intervenția divină sau doar o coincidență fericită? Și, mai important, cine și cui a plătit taxa de urgență ?