O altfel de realitate a justiției române

Tudor Mușatescu spunea că „justiția este oarba care vede ce face”, fapt pentru care, astăzi, constatăm că timpul este cel mai sever judecător când vedem ce se întâmplă în sălile de judecată și ce sentințe se dau. 

Poate că nu întâmplător în Palatul Justiției din Capitală există o sală a pașilor pierduți, întocmai ca în Palatul Universității din Iași.

Impunătoarea „Sală a pașilor pierduți” numită și „Sala orologiului”, ocupă un sfert din cei aproape 13.000 de metri pătrați, cât reprezintă suprafața clădirii la sol. 

Denumirea de „Sala orologiului” provine de la faptul că în acest spațiu era montat un orologiu menit să măsoare „cursul proceselor”. 

O interpelare parlamentară recentă a scos în evidență o altă față a justiției române. De fapt, este o realitate devastatoare despre care nu se prea vorbește în spațiul public, dar care a fost scoasă la lumină de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Numai de anul trecut și până în prezent, 249 de judecători și 167 de procurori au fost eliberați din funcție, adică au părăsit sistemul de justiție, iar 150 de judecători și 84 de procurori așteaptă semnătura președintelului Klaus Iohannis ca să iasă la pensie.

În 2021, 256 de judecători și 143 de procurori au părăsit sistemul de justiție, iar în 2020 au plecat la pensie 174 de judecători și 129 de procurori. Practic, în ultimii trei ani, 689 de judecători și 439 de procurori s-au pensionat. Însă anul trecut, numărul de absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii care au fost numiți în funcțiile de judecător stagiar a fost de 140, iar al celor de procuror stagiar de 70.

Astfel, reiese că în 2022, numărul judecătorilor și procurorilor care au părăsit sistemul judiciar din țara noastră a fost dublu decât al celor care au intrat în sistem. Trist, dar adevărat!

Dar, alarmant este faptul că, potrivit datelor furnizate de Consiliul Superior al Magistraturii, la sfârșitul anului trecut existau 869 de posturi vacante de judecător și 782 de procuror.

Așadar, cam așa arată astăzi realitatea justiției române, fapt pentru care nu trebuie să ne mai mirăm că instanțele sunt sufocate de dosare, iar termenele de soluționare sunt foarte mari. 

Adică, o realitate jalnică cu un viitor sumbru!