O lună cu Trump: semnale de alertă pentru România

În doar 30 de zile de mandat, Donald Trump a reușit să ofere lumii un spectacol de descumpănitoare incoerență geopolitică, de la propuneri absurde la negocieri directe cu Rusia pe deasupra tuturor aliaților. Europa este în alertă, Ucraina este furioasă, iar România ar trebui să fie extrem de îngrijorată.

Dacă cineva spera că noul mandat al lui Trump va fi mai calculat, mai echilibrat, mai… prezidențial, realitatea s-a dovedit a fi alta. Haosul este la ordinea zilei, iar politica externă a SUA pare să fie scrisă pe genunchi, între două postări pe Truth Social.

1. Trump, geopolitica și Disneylandul lui imaginar

O lună a fost suficientă pentru ca Trump să-și contureze „viziunea” geopolitică: un amestec de negocieri hazardate, obsesii personale și momente în care pare că s-a rătăcit într-un documentar despre Războiul Rece.

• Groenlanda? Trump reînvie ideea că SUA ar trebui să cumpere Groenlanda de la Danemarca. Nu contează că danezii au râs de această idee și în 2019, când a mai propus-o. Nu contează că Groenlanda nu este de vânzare. Omul o vrea și pace.
• Panama? Trump a sugerat că SUA ar trebui să „reconsidere” drepturile de administrare a Canalului Panama. Cu alte cuvinte, să forțeze mâna unui stat suveran să-i cedeze controlul unui punct strategic. Rețeta perfectă pentru un nou scandal diplomatic.
• Fâșia Gaza? Trump a venit cu o combinație de cinism și delir. În primă fază, a sugerat că palestinienii din Gaza ar trebui strămutați în Egipt și Iordania – o „soluție” care ar transforma o criză umanitară într-un exod forțat. Când ideea a fost respinsă de toată lumea, Trump a plusat cu o elucubrație de business extravagant: SUA să preia administrarea Gazei și să o transforme într-o „Rivieră a Orientului Apropiat”, un paradis turistic cu hoteluri de lux și cazinouri. Că palestinienii nu sunt interesați de un Las Vegas pe ruinele orașelor lor, că Israelul nu vrea să piardă controlul securității, că SUA nu are niciun interes real să administreze o zonă de conflict? Detalii neimportante pentru Trump.
• Golful Americii? Dintr-un exces de patriotism, Trump a decis că Golful Mexic trebuie redenumit. Pentru că, evident, problema lumii nu e războiul din Ucraina sau tensiunile din Orientul Mijlociu, ci cum să redenumim niște ape internaționale.

2. „Pacea” lui Trump: moșulețul ofticos dă foc Planetei…

Cea mai gravă și periculoasă mișcare a lui Trump rămâne însă planul său de pace pentru Ucraina. Și ce pace! Un „plan” care ar putea fi, la fel de bine, un document redactat de Kremlin, pentru că fiecare pas făcut de Trump pare să ofere Moscovei ceea ce nu a reușit să obțină pe câmpul de luptă.

Cum arată această „pace”?

• Negocieri directe cu Rusia – fără Ucraina, fără Europa. Trump vrea un „deal” cu Putin, ca și cum Ucraina nu există. Aceeași strategie prin care Chamberlain a crezut că poate obține pacea cu Hitler în 1938.
• Rusia, reabilitată complet – Trump a reușit să scoată Rusia din izolarea internațională și să o prezinte din nou ca o „putere frecventabilă”. O mână de ajutor uriașă pentru Kremlin, care are acum deschis drumul spre noi negocieri globale.
• O ofertă „generoasă” pentru Ucraina – un plan prin care Ucraina ar trebui să cedeze teritorii și resurse naturale în schimbul unor promisiuni vagi de securitate. Promisiuni pe care, evident, Rusia le-ar putea încălca în orice moment.
• Cedarea resurselor strategice ale Ucrainei – conform propunerii lui Trump, SUA ar urma să obțină 50% din veniturile generate de extracția de metale rare, petrol și gaze ale Ucrainei, în schimbul continuării sprijinului militar. Practic, Ucraina devine o colonie economică, într-un acord care nu o ajută cu nimic în apărarea teritorială.
• Conflicte cu Zelenski – Trump și Zelenski au ajuns rapid la un schimb de „vorbe grele”. Trump îl acuză pe Zelenski că este „incapabil să negocieze” și că „nu vrea cu adevărat pacea”. Zelenski răspunde tăios: „Nu se poate negocia pacea fără Ucraina. Asta nu e pace, e capitulare.”

Planul pentru Ucraina – pe larg

În primele săptămâni ale mandatului său, președintele Donald Trump a propus un plan controversat pentru a pune capăt conflictului din Ucraina, concentrându-se în principal pe obținerea accesului la resursele minerale valoroase ale acestei țări. Planul prevedea ca Ucraina să cedeze teritoriile ocupate de Rusia și să renunțe la aderarea la NATO pentru cel puțin 20 de ani.

În schimb, Statele Unite ar oferi garanții de securitate și sprijin economic. Un aspect esențial al propunerii este ca Ucraina să acorde Statelor Unite un drept de proprietate de 50% asupra mineralelor de pământuri rare și a altor resurse naturale. De asemenea, s-a sugerat posibilitatea desfășurării de trupe americane pentru a proteja aceste resurse în cazul unui acord cu Rusia.

Cum ar fi putut Zelenski să accepte acest plan umilitor?

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a respins ferm acest plan, considerându-l o amenințare la adresa suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Refuzul său a provocat o reacție vehementă din partea lui Trump, care l-a acuzat pe Zelenski de corupție și de gestionarea defectuoasă a ajutorului financiar american. Trump a susținut că o parte semnificativă a fondurilor trimise Ucrainei au dispărut și l-a numit pe Zelenski „dictator fără alegeri„, sugerând că acesta refuză să organizeze alegeri și că popularitatea sa este în scădere. De asemenea, Trump a avertizat că, dacă Zelenski nu acționează rapid, Ucraina riscă să-și piardă suveranitatea.

La sugestia lui Putin, Zelenski trebuie înlăturat rapid – e extrem de incomod

Această abordare a generat îngrijorare în rândul aliaților europeni, care se tem că negocierile bilaterale dintre SUA și Rusia ar putea duce la concesii majore în detrimentul Ucrainei și al securității regionale. Criticii susțin că Trump este mai interesat de accesul la resursele naturale ale Ucrainei decât de stabilirea unei păci durabile în regiune, iar acuzațiile sale la adresa lui Zelenski par să reflecte o dorință de a-l înlătura pe liderul ucrainean pentru a facilita implementarea planului său.

În concluzie, planul lui Trump pentru Ucraina pune accentul pe interesele economice ale Statelor Unite, în special pe accesul la resursele minerale valoroase, și pare dispus să facă concesii semnificative în favoarea Rusiei pentru a-și atinge obiectivele. Această abordare a stârnit tensiuni în relațiile dintre SUA și Ucraina și a generat preocupări extrem de serioase în rândul comunității internaționale cu privire la viitorul securității în Europa de Est.

3. Noua Ialta? România trebuie să fie în alertă

În Europa, începe să se contureze o teamă reală: că Trump este pe cale să organizeze o nouă Ialtă, o cofăptășie a marilor puteri în care Rusia să primească, în mod tacit, zone de influență în schimbul unui „deal” cu SUA.

România este vizată direct.

Faptul că a durat ani de zile ca NATO să construiască un pilon strategic la gurile Dunării pare să nu conteze prea mult pentru Trump. Dacă SUA nu mai consideră Rusia o problemă, cine garantează că România nu va fi abandonată într-o sferă de influență rusească?

Semnale de alarmă pentru România:

• Trump nu vede Rusia ca un agresor – asta înseamnă că SUA ar putea relaxa sancțiunile, ar putea chiar să permită Rusiei să își reconstruiască economia fără restricții.
• Negocieri pe deasupra Europei – România și alte state est-europene riscă să fie tratate ca simple „piese de schimb” în noua strategie a lui Trump de a face „pace” cu Putin.
• NATO? România trebuie să fie pregătită – dacă SUA sub Trump nu mai este interesată de securitatea Europei de Est, România trebuie să își intensifice relațiile bilaterale cu Franța, Germania și Polonia pentru a rămâne protejată.

România nu mai poate dormi liniștită

O lună cu Trump a fost suficientă pentru a ne arăta că realitatea politică din 2025 este periculos de imprevizibilă. În loc să ofere stabilitate, Trump a aruncat pe masă un cocktail exploziv de populism, negocieri haotice și teorii de „business deal” care ignoră complet realitatea geopolitică.

Pentru România, pericolul este clar:

• SUA își redefinește politica externă fără să mai țină cont de aliați.
• Rusia este din nou o putere acceptată la masa negocierilor.
• Europa se simte trădată și începe să se teamă că Trump va reface sfera de influență a Rusiei.

Este momentul ca România

să își joace inteligent cartea,

să iasă curajos din eterna paradigmă a expectativei,

să contureze o viziune diplomatică fără echivoc,

să își întărească relațiile în interiorul UE și NATO,

și să fie pregătită pentru orice scenariu.

Dacă noua „ordine mondială” se scrie acum, trebuie să fim siguri că nu vom fi sacrificați pe altarul unei „păci” impuse de Trump și Putin.