O manipulare la început de an: taxa pe stâlp vs pachete de acțiuni suplimentare la bursă

Publicat: 08 ian. 2025, 13:46, de Cristian Dogaru, în ECONOMIE , ? cititori
O manipulare la început de an: taxa pe stâlp vs pachete de acțiuni suplimentare la bursă

Revenirea impozitului pe construcțiile speciale a scos din dulap propaganda pro-corporații care a găsit rapid soluțiile: decât să impoziteze marile companii cu 1%, nu mai bine își vinde statul niște dețineri din companiile listate la bursă?

Am văzut și primele calcule: dacă statul renunță la dețineri de 5% din companii precum Hidroelectrica, Transelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica și Transgaz, s-ar obține aproximativ 1 miliard de euro (4,8 miliarde de lei).

Iar dacă am mări această pondere la 10%, ar ieși dintr-un foc aproape 2 miliarde de euro sau 0,5% din PIB, ceea ce ar contribui la stabilizarea finanțelor publice (deși nu prea reiese cum exact s-ar întâmpla asta: de vreme ce deficitul pe 2024 bate spre 9% din PIB, cei 0,5% din PIB recuperați din vânzări ale deținerilor statului nu reprezintă mare lucru).

Cei care fac aceste calcule mai așează în balanță și cele 1,1 miliarde de lei cât se estimează să fie colectați la bugetul de stat din taxa pe stâlp de 1%, și evident că le dă cu plus. De ce să pui în pericol politica de investiții a marilor companii pentru doar 1 miliard de lei pe an, când ai putea lua aproape un miliard de euro din vânzări ale deținerilor statului, ajutând și bursa de valori să își crească lichiditatea?

Unde scârțâie acest raționament?

În primul rând, vânzările deținerilor statului la cele mai performante companii rămase prin portofoliul său nu presupune doar încasări.

Pe cealaltă parte sunt și pierderi la bugetul de stat, pentru că nu se vor mai încasa dividendele primite de la aceste companii din acțiunile ce urmează să fie înstrăinate. Iar randamentele la dividend plătite de companiile de stat sunt cele mai mari de la bursă, doar la Hidroelectrica înseamnă peste 10% din prețul acțiunilor în 2024.

Aceste participații sunt vândute o singură dată, dar lipsa dividendelor pentru aceste participații înstrăinate ar însemna un gol în bugetul de stat an de an de acum înainte.

Iar la unele companii, precum Transelectrica și Transgaz, unde statul are mai puțin de 60% (58-59%), această soluție s-ar putea aplica o singură dată, pentru că înstrăinarea a două pachete de câte 5% ar echivala cu pierderea controlului aferent pachetului majoritar.

Cei care vin cu respectivele idei nu se opresc însă aici: dacă tot vinde statul pachete de câte 5% la companiile listate, ce ar fi să listeze niște pachete la companiile valoroase care nu sunt încă listate, precum CEC, Eximbank, Aeroportul Otopeni etc.? Poate ne mai aduc și astea încă 0,5% din PIB și stabilizăm și mai tare economia, ne reducem deficitul chiar cu 1%!

Ce se fac că uită acești „analiști” este că România va rula deficite mari și în anii ce vin, acordul convenit cu CE anul trecut presupune reducerea cu 0,74% pe an a deficitului bugetar până în 2031.

Dacă nu mai tăiem nimic din zona salariilor bugetarilor și a posturilor supradimensionate din administrațiile locale, ne-ar ajunge renunțarea anuală a câte 5% din companiile de stat doar ca să nu facem alte ajustări dureroase.

După care, ultimul care pleacă din țară poate stinge lumina. Lăsând sarcasmul la o parte, faptul că apare iar soluția vânzării accelerate a deținerilor statului pentru a menaja politicile iresponsabile de cheltuire a banilor publici puse în practică în ultimii ani, cum se vehicula și prin 2009-2010, în timpul administrației Băsescu, e cât se poate de grav.

Nimeni nu pare să înțeleagă reversul medaliei: dacă statul renunță la sursele sale de venituri din participațiile la companiile mari din economie doar pentru a umple niște găuri temporare la buget, în momentul în care va rămâne și fără aceste vaci de muls și o nouă criză va bate la ușă, singura soluție va fi să crească accelerat taxele și impozitele. Și să vedem în acel punct cât de mult ne va încălzi faptul că avem o bursă ceva mai lichidă, când va trebui să achităm fumăritul pe stil nou.