O nouă șansă pentru cei lăsați fără case de comuniști: Guvernul adoptă o ordonanță de urgență

Guvernul României va adopta în ședința de astăzi o ordonanță de urgență care vizează clarificarea și simplificarea procedurii de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.

Măsura vine ca răspuns la deficiențele identificate în legislația actuală și la solicitările persoanelor îndreptățite.

Potrivit ordonanței, persoanele care nu au putut beneficia de restituirea proprietăților în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, vor avea posibilitatea de a solicita despăgubiri prin puncte la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a facilita soluționarea rapidă a cererilor, ordonanța prevede crearea unei Comisii Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Această comisie va fi responsabilă de evaluarea cererilor și de emiterea de decizii de compensare sau respingere.

De asemenea, ordonanța clarifică anumite aspecte legate de eligibilitatea pentru despăgubiri, excluzând bunurile imobile care au făcut obiectul altor cereri de restituire sau care se află în curs de soluționare la alte entități.

Deciziile emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pot fi contestate în instanță.

Adoptarea ordonanței vine după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat deficiențe structurale cu privire la mecanismele instituite pentru restituirea sau compensarea proprietăților naționalizate în perioada comunistă.

De asemenea, ordonanța este necesară pentru a se evita întârzieri semnificative în soluționarea cererilor de restituire, având în vedere că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2023, la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au fost depuse peste 250 de cereri.

Următoarea examinare a modului în care România pune în executare hotărârile CEDO va avea loc în cadrul reuniunii Comitetului Miniștrilor în iunie 2024. Se speră ca adoptarea ordonanței de urgență să contribuie la îmbunătățirea situației și la evitarea unor sancțiuni din partea CEDO.

Descrierea situației actuale

Elaborată pe fondul unei legislații reparatorii preexistente, Legea nr.165/2013 a fost edictată în vederea remedierii unor disfuncționalități severe survenite pe parcursul aplicării reglementărilor legale al căror scop inițial l-a reprezentat corijarea unor nedreptăți istorice produse în timpul regimului comunist în România, dar care, ulterior, s-au dovedit a fi insuficient configurate pentru a răspunde realităților concrete, respectiv multitudinii și diversității de situații existente în practică.

Amploarea și complexitatea procesului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv de statul român de la instaurarea regimului comunist (6 martie 1945) până pe 22 decembrie 1989 – pe care este greu de crezut că legiuitorul le-a anticipat la adevărata lor dimensiune la momentul adoptării acestor reglementări – au depășit posibilitățile reale de soluționare preconizate la nivel legal. Statuând principiul restituirii în natură, Legea nr.165/2013 a introdus o nouă viziune legislativă asupra măsurilor reparatorii în echivalent care se pot acorda atunci când restituirea în natură a imobilelor revendicate nu mai este posibilă.

La peste 10 ani de la intrarea sa în vigoare, prevederile Legii nr.165/2013 continuă să constituie în mod frecvent obiect al controlului de constituționalitate, Curtea fiind sesizată cu numeroase excepții de neconstituționalitate, vizând o varietate de ipoteze normative a căror concordanță cu Legea fundamentală și cu principiile degajate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este supusă analizei instanței de contencios constituțional. De fiecare dată, Curtea Constituțională procedează la o contextualizare procesuală a cauzei, pentru a putea aprecia în mod judicios, în funcție de etapele parcurse și de specificitatea acesteia, verificând incidența prevederilor corespunzătoare ale legii și examinându-le prin raportare la dispozițiile fundamentale invocate în motivarea criticilor. Deși Legea nr.165/2013 și-a propus să ofere soluții care să confere eficacitate procesului de restituire al acestor bunuri, asimilând și valorificând recomandările formulate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la această problematică în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, în ultimii ani, Curtea a constatat noi deficiențe în procedura de restituire sau compensare a proprietăților naționalizate în perioada comunistă, instituită prin această lege.

Sunt avute în vedere, în acest sens, atât Hotărârea CEDO pronunțată în Cauza Străin împotriva României, cât și Hotărârea CEDO pronunțată în Cauza Dickmann și Gion împotriva României, prin care statul român a fost sancționat de Curtea Europeană pentru anumite deficiențe structurale constatate în mecanismele instituționale de restituire și compensare a imobilelor preluate abuziv în perioada comunistă. În vederea respectării hotărârilor CEDO menționate anterior și în scopul preîntâmpinării unor situații similare, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 284/2023 pentru completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 956 din 23 octombrie 2023.

Deși scopul avut în vedere de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 284/2023 (care a introdus art. 431 din Legea nr. 165/2013) a fost acela de a crea un mecanism corespunzător pentru acordarea de măsuri reparatorii persoanelor care nu au depus notificări în temeiul Legii nr.10/2001, însă au fost recunoscuți de instanțe prin hotărâri judecătorești definitive ca fiind proprietarii de drept ai bunului, prin normele introduse nu a fost stabilită procedura clară și completă de soluționare a cererilor depuse în temeiul art. 431 din Legea nr. 165/2013.

În momentul de față, normele Legii nr. 165/2013, completate prin această lege (Legea nr. 284/2023), dau naștere unor interpretări echivoce și creează premisele unor soluții arbitrare, imprevizibile și discriminatorii, nefiind stabilite în mod coerent și predictibil situațiile concrete care fac obiectul acestor norme juridice, nici soluțiile pe care, în mod concret, Comisia Națională le poate da în aceste situații pe care legiuitorul le-ar fi avut în vedere.

În aceste condiții, se impune adoptarea unor norme prin care să se clarifice și să se detalieze modalitatea și procedura de soluționare a cererilor formulate în temeiul art. 431 din Legea nr. 165/2013, cu atât mai mult cu cât, în lipsa unor măsuri legislative prompte și de imediată aplicare, procedura de soluționare a cererilor depuse în temeiul acestor prevederi nu poate fi demarată.

OUG-9