O realitate cruntă: Angajații muzeelor românești, obligați să acopere din propriul buzunar lipsurile unui sistem subfinanțat

Declinul bugetului destinat culturii din România este o problemă profundă și persistentă, evidențiată recent într-o postare publică de Iuliana Bălan, specialist PR la Muzeul Național al Țăranului Român. Din 2010 până în prezent, scăderea alocărilor financiare pentru cultură a avut consecințe devastatoare asupra activităților muzeelor și asupra modului în care acestea pot să-și desfășoare misiunea.

Resurse personale pentru sarcini profesionale

Situația este atât de gravă încât mulți angajați ai muzeelor sunt obligați să folosească resurse personale pentru a acoperi lipsurile. „Am ajuns să ne cumpărăm singuri rechizite și alte consumabile, să ne folosim telefoanele personale și abonamentele pentru sarcini de serviciu, să printăm din banii noștri afișe pentru evenimente”, scrie Bălan, subliniind că aceste costuri sunt suportate direct de angajați din cauza bugetelor insuficiente.

Această lipsă de finanțare afectează nu doar viața profesională a celor care lucrează în domeniu, ci și calitatea expozițiilor și a evenimentelor culturale oferite publicului. Arhitectura expozițională, de exemplu, este adesea realizată „dintr-un nimic”, deoarece nu există fonduri pentru soluții profesioniste.

Publicitate minimală, impact redus

Promovarea evenimentelor culturale în România suferă, de asemenea, din cauza lipsei de buget. „Promovarea se face mai mult online, pentru că nu costă decât internetul”, explică Bălan. În lipsa unor strategii coerente și a unor campanii publicitare adecvate, muzeele românești nu reușesc să atragă public numeros, iar expozițiile de mare notorietate lipsesc aproape complet.

19:14, 14.01.2025 • Cultură

Adrian Cioroianu: Tinerii consumă mai mult în digital și vizual decât noi, cei care am crescut prin biblioteci

11:47, 19.12.2024 • Cultură

În zilele de Crăciun, muzeele din București vor fi închise

„La muzeele din România nu sunt cozi. De ce? Pentru că obiectele expuse nu sunt de interes? Nu, ci pentru că expunerea nu este atractivă și interactivă, conceptul este plictisitor, iar publicitatea este minimă”, continuă aceasta. Consecința este o scădere dramatică a numărului de vizitatori, ceea ce perpetuează ciclul finanțării precare.

Muzeul Național de Istorie: un simbol al neglijenței

Un exemplu grăitor al acestei crize este situația Muzeului Național de Istorie a României, unde doar o mică parte din colecție este accesibilă publicului. Timp de peste 20 de ani, cea mai mare parte a obiectelor istorice din patrimoniul muzeului a rămas neexpusă, ceea ce ridică întrebări serioase despre prioritățile culturale ale autorităților.

„Faptul că numai o mică parte din Muzeul Național de Istorie a României se poate vizita pare că nu a indignat pe niciun ministru al culturii de până acum”, remarcă Bălan, adăugând că generații întregi li s-a refuzat accesul la o mare parte a patrimoniului cultural.

Furturile de tezaur: o consecință a neglijenței

Un alt aspect alarmant este vulnerabilitatea obiectelor de tezaur din cauza condițiilor precare de depozitare și expunere. „Este o mare ipocrizie să te lauzi cu patrimoniu cultural în străinătate, dar la tine în țară să nu ai condiții de expunere și conservare”, afirmă Bălan. Această situație facilitează furturile și degradarea obiectelor de valoare inestimabilă.

Un portofoliu ignorat

Postarea se încheie cu un apel la responsabilitate din partea autorităților. „Portofoliul ministrului culturii ar trebui să fie considerat unul dintre cele mai importante și strategice, iar în fruntea acestui minister ar trebui puși oameni cu viziune, educați și implicați”, susține Bălan. Ea critică lipsa de continuitate și de strategie, care condamnă cultura românească la stagnare și irelevanță.

Când va fi cultura o prioritate?

Criza din domeniul cultural reflectă o problemă mai largă a societății românești: o subestimare sistematică a importanței educației și a identității culturale. Până când guvernanții nu vor recunoaște cultura ca o prioritate națională, muzeele și alte instituții similare vor continua să lupte într-un mediu ostil, supraviețuind mai degrabă prin sacrificiul angajaților decât prin sprijinul statului.