Oamenii lui Vîntu din Petromservice scapă de pedepse cuprinse între 5 și 10 ani de pușcărie pentru evaziune fiscală. Care e motivarea judecătorilor

Toți inculpaţii din dosarul evaziunii fiscale de la Petromservice au scăpat de răspundere penală luni, 6 februarie. Judecătorii de la Curtea de Apel București au constatat că a intervenit prescripția.

Oamenii lui Sorin Ovidiu Vîntu vizați în acest dosar fuseseră condamnați pe fond la pedepse cuprinse între 5 și 10 ani de închisoare pentru înregistrări fictive în contabilitate.

Pe scurt, Gheorghe Șupeală, Zizi Anagnastopol și Sorin Mihai (toți cu funcții de conducere în PSV), au creat între anii 2006-2008 un mecanism infracțional prin care declarau către Fisc achiziții fictive în scopul de a scăpa de plata taxelor.

Achiziții de peste 50 de milioane de lei au declarat către ANAF oamenii puși de Sorin Ovidiu Vîntu în fruntea PSV, astfel că au reușit să „țepuiască” Fiscul cu 6,8 milioane de lei.

Dosarul de evaziune fiscală și spălare de bani la PSV a fost trimis în judecată de către procurorii DNA în 2016, iar procedura de cameră preliminară s-a finalizat abia în primăvara anului 2017.

Pe data de 31.03.2021, Tribunalul București a pronunțat următoarele pedepse pe fond:

• Şupeală Gheorghe (director general PSV) – 10 ani de închisoare
• Eftime Ionuţ Adrian (om de afaceri) – 8 ani și 8 luni de închisoare
• Dinu Tatiana (administrator firmă) – 8 ani și 4 luni de închisoare
• Mihai Sorin (director PSV) – 6 ani de închisoare
• Anagnastopol Zizi (director financiar PSV) – 5 ani de închisoare
• Iordăchescu Mariana (reprezentant firmă) – încetare proces
• Kiss Laszlo Gyorgy (afacerist) – încetare proces

Motivarea decizie definitive de la Curtea de Apel București

În motivarea deciziei de încetare a procesului penal pentru infracțiunile de evaziune fiscală, Curtea de Apel București notează că termenul general de prescripție se împlinise înainte de condamnările pe fond, pedepsele fiind dispuse cu raportate le termenul special de prescripție, reglementat de art.155 Cod penal, găsit neconstituțional de CCR.

Ziare.com a consultat argumentele judecătorilor și redă pasajele relevante:

• „Raportat la termenul general de prescripție a răspunderii penale – 8 ani, 10 ani, așa cum se va detalia mai jos – acesta poate fi considerat suficient pentru investigarea unor infracțiuni de natura celor ce fac obiectul judecății, astfel încât nu se identifică elemente care să conducă la reținerea unui risc sistemic de impunitate în cazul aplicării termenului general de prescripție. (…)
• Pentru inculpatul (Mihai Sorin – n.r) termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală este de 10 ani și curge începând cu data de 31.10.2008 (data ultimului act material), astfel încât acesta s-a împlinit la 30.10.2018, anterior pronunțării sentinței apelate.
• Pentru inculpatul (Șupeală Gheorghe) termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală este de 10 ani și curge începând cu data de 31.10.2008 (data ultimului act material), astfel încât acesta s-a împlinit la 30.10.2018, anterior pronunțării sentinței apelate.
• Pentru inculpatul (Anagnastopol Zizi – n.r.) termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală este de 10 ani și curge începând cu data de 31.10.2008 (data ultimului act material), astfel încât acesta s-a împlinit la 30.10.2018, anterior pronunțării sentinței apelate.
• Pentru inculpata (Dinu Tatiana – n.r.) termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală este de 10 ani și curge începând cu data de 28.05.2008 (data ultimului act material), astfel încât acesta s-a împlinit la 27.05.2018, anterior pronunțării sentinței apelate.
• Pentru inculpatul (Eftime Ionuț Adrian – n.r.) termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală este de 10 ani și curge începând cu data de 29.02.2008 (data ultimului act material), astfel încât acesta s-a împlinit la 28.02.2018, anterior pronunțării sentinței apelate.
• Totodată, așa cum a reținut Înalta Curte de Casaţie și Justiţie (…), consecinţa includerii în dreptul naţional a normelor în materia prescripţiei răspunderii penale în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării rezidă în obligaţia autorităţilor judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate, astfel cum rezultă acestea din conţinutul art. 7 CEDO art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special sub aspectul cerinţei ca legea penală aplicabilă să fie previzibilă, precisă şi neretroactivă.
• În Cauza C42/17 (Taricco 2), CJUE a reţinut că „principiul neretroactivităţii legii penale se opune în special ca o instanţă să poată, în cursul unei proceduri penale, fie să sancţioneze penal un comportament care nu este interzis de o normă naţională adoptată înainte de săvârşirea infracţiunii imputate, fie să agraveze regimul răspunderii penale a celor care au făcut obiectul unei astfel de proceduri”.
• Prin aducerea la îndeplinire a obligaţiei de a nu aplica dispoziţiile din dreptul intern care permiteau constatarea intervenirii prescripţiei (obligaţie stabilită anterior de CJUE în „Taricco 1”) se aduce atingere principiului legalităţii incriminării, astfel încât „acestor persoane li s-ar putea aplica, din cauza neaplicării acestor dispoziţii, sancţiuni pe care, după toate probabilităţile, le-ar fi evitat dacă respectivele dispoziţii ar fi fost aplicate. Astfel, persoanele menţionate ar putea fi supuse în mod retroactiv unor condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii”.
• Prin urmare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru înlăturarea aplicării jurisprudenței Curții Constitutionale referitoare la lipsa unei cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.
• Referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, într-o jurisprudenţă constantă s-a arătat că acestea pot avea aptitudinea de a reconfigura conţinutul unei norme de incriminare ori chiar de a produce efecte echivalente cu o lege de dezincriminare, în ambele cazuri dispoziţiile constatate ca neconstituţionale fiind eliminate din fondul activ al legislaţiei.
• Or, prin eliminarea unei dispoziţii sau a unei părţi dintr-o dispoziţie legală ca efect al deciziei de constatare a neconstituţionalităţii ei, lipsa reglementării în materia respectivă sau norma parţială rămasă în vigoare poate intra în domeniul de aplicare a legii penale mai favorabile”, se arată în motivarea deciziei definitive.

Care erau acuzațiile procurorilor DNA

Procurorii anticorupție îi acuzau pe Sorin Mihai, Gheorghe Şupeală şi Anagnastopol Zizi că, în calitate de reprezentanţi ai Petromservice SA, „au creat şi au implementat un mecanism infracţional constând în aceea că se înregistrau în evidenţele contabile ale firmei şi se declarau la fisc cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale”.

• În perioada 2006-2008 sumele declarate nejustificat s-au ridicat la 50.357.919 lei.
• Firma s-ar fi sustras în intervalul respectiv de la plata a 6.802.669 lei la bugetul de stat, având în vedere că majorarea artificială a cheltuielilor determina reducerea obligaţiilor fiscale pe care societatea le plătea statului.
• Cheltuielile declarate consemnau achiziţii fictive de servicii de la mai multe societăţi comerciale controlate de ceilalţi inculpaţi, printre care şi SC Alexandra Internaţional Enterprise Fund SRL, SC Card Vision Media SRL şi SC Boaz Active SRL.
• În cazul unora dintre aceste operaţiuni, inculpaţii Supeală Gheorghe şi Anagnastopol Zizi au beneficiat de ajutorul inculpatului Eftime Ionuţ Adrian care a intermediat încheierea unora dintre contractele de achiziţii fictive de servicii.
• Mai mult, pentru a da o aparenţă de legalitate a activităţii evazioniste şi pentru a disimula originea ilicită a banilor, inculpatul Şupeală Gheorghe a dispus transferul din conturile SC Petromservice SA în conturile SC Alexandra International Enterprise Fund SRL a sumei de 2.782.200 lei, ce reprezintă contravaloarea unora dintre aceste achiziţii fictive.

DNA mai nota că ulterior, prin intermediul aceleiaşi societăţi comerciale, inculpatul Şupeală Gheorghe şi-a asigurat produsul infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălarea banilor prin achiziţionarea unui imobil cu suma de 2.221.217 lei (631.000 euro), imobil care a fost folosit în scop personal.