Obiceiuri de Paște în România: Săritul peste focuri, spălarea feței cu apă de fântână și alte tradiții străvechi ale învierii

Paștele este una dintre cele mai importante sărbători religioase din România, celebrând Învierea Domnului, un moment de renaștere spirituală și de bucurie profundă.

Însă, dincolo de slujbele religioase și tradițiile bine cunoscute, cum ar fi vopsirea ouălor roșii și mersul la biserică, există o serie de obiceiuri locale, mai puțin cunoscute, care sunt strâns legate de această mare sărbătoare. Aceste tradiții, care variază de la o regiune la alta, reflectă legătura adâncă dintre credința religioasă și obiceiurile populare, fiecare având simboluri de purificare, înnoire și comuniune.

1. Săritul peste focuri (Oltenia și Muntenia)

Unul dintre cele mai vechi și mai simbolice obiceiuri din Oltenia și Muntenia este săritul peste focuri în dimineața de Paște. Aceste focuri, aprinse în câmp sau în curțile gospodăriilor, nu sunt doar pentru iluminat, ci au un rol spiritual important. Tinerii sar peste ele pentru a se purifica și a alunga spiritele rele, un ritual ce simbolizează renașterea și biruința asupra răului. Focul este văzut ca un simbol al luminii divine care își face loc în lumea noastră, iar săritul peste acesta este un act de purificare ce marchează o nouă etapă în viața celor care îl practică.

Această tradiție, deși destul de cunoscută în unele părți ale țării, este mai puțin prezentă în mediile urbane și are rădăcini adânci în folclorul românesc. În esență, obiceiul reflectă învierea Hristosului și, totodată, o practică de eliberare a oamenilor de impuritățile lumii materiale, printr-un simbol al purificării focului.

11:00 • Culte

Învierea Domnului: O revelație divină, filosofică, metafizică, sociologică și istorică a triumfului vieții, speranței și transformării spirituale

2. Spălarea feței cu apă de la fântână (Transilvania)

Un alt obicei mai puțin cunoscut este cel al spălării feței cu apă de fântână în Transilvania. În multe sate din această regiune, în dimineața de Paște, tinerii merg la fântână pentru a se spăla pe față cu apă proaspătă, considerată a fi purificată de puterea divină. Acest obicei este legat de ideea de purificare și de înnoire, semnificând un început curat în viața celui care îl practică.

Este o tradiție care pune accent pe puritatea fizică și spirituală și este văzută ca un ritual al regenerării și al unui nou început. Apa, în tradițiile populare românești, este considerată un element sacru, iar învierea lui Hristos este simbolizată prin actul purificării, întărind legătura între viața pământească și viața spirituală. În multe cazuri, apa de fântână simbolizează și comuniunea cu natura și cu divinitatea, fiind considerată un simbol al vieții și al înnoirii.

3. Împărțirea pâinii de Paște (Moldova)

În Moldova, un obicei vechi este împărțirea „pâinii de Paște” sau a unui cozonac mare, care este binecuvântat de preot în cadrul slujbei de Înviere. După slujbă, această pâine este adusă acasă și împărțită între membrii familiei, vecini sau alte persoane dragi. Se spune că acest obicei simbolizează comuniunea și darul vieții, dar și unitatea unei familii sau a unei comunități.

Acest obicei este strâns legat de învățăturile creștine despre iubirea față de aproapele, fiind o formă de a arăta solidaritate și bunătate. „Pâinea de Paște” este mai mult decât un simplu aliment; este un simbol al sacrificiului divin și al mântuirii, al legăturii între oameni și divinitate. În multe sate, împărțirea pâinii este însoțită de urări de sănătate, belșug și prosperitate pentru toți cei care primesc acest dar.

4. „Mersul cu iepurașul” (Dobrogea)

Un alt obicei mai puțin cunoscut din sud-estul României, în special în Dobrogea, este „mersul cu iepurașul”. În dimineața de Paște, copiii se costumează în iepurași și merg din casă în casă, aducând veselie și bucurie celor care îi primesc, dar și primind în schimb ouă roșii și dulciuri. Iepurașul, simbol al fertilității și al primăverii, este un personaj care reprezintă renașterea vieții și învierea naturii, iar acest obicei este o formă de a celebra învierea lui Hristos printr-un simbol al noii vieți.

„Mersul cu iepurașul” este un obicei tipic pentru zonele rurale din Dobrogea, unde oamenii sunt profund legați de natura înconjurătoare și de ritmurile anotimpurilor. Acest obicei subliniază atât legătura omului cu natura, cât și dorința de a aduce bucurie și speranță în comunitate.

5. Înălțarea steagurilor de Paște (Banat)

În Banat, o tradiție mai puțin cunoscută este înălțarea steagurilor de Paște. Aceste steaguri sunt adesea cusute cu motive tradiționale și sunt ridicate în dimineața de Paște ca un simbol al învierii și al luminii divine. Steagurile sunt purtate prin sat sau chiar prin câmpuri, iar acest ritual aduce un sentiment de protecție și binecuvântare asupra casei și recoltei.

Ridicarea steagurilor este văzută ca o manifestare de bucurie și speranță, fiind un mod de a celebra biruința luminii asupra întunericului, în acea dimineață în care Hristos a înviat. De asemenea, acest obicei subliniază importanța comunității și a solidarității în viața satului bănățean, fiind un moment de unitate și de celebrare colectivă.

6. Ciocnirea ouălor (În întreaga țară)

Unul dintre cele mai răspândite și mai iubite obiceiuri de Paște din România este ciocnirea ouălor roșii, un simbol al Învierii. Deși acest obicei este practicat în aproape toată țara, are o semnificație profundă în tradițiile românești. Ouăle roșii reprezintă sângele lui Hristos și viața nouă care răsare din mormântul gol. De obicei, ciocnirea ouălor se face în familia extinsă, între prieteni sau vecini, iar cine reușește să rămână cu oul intact va avea parte de un an plin de noroc și sănătate.

Acest obicei este adesea însoțit de urarea „Hristos a înviat!” și simbolizează comuniunea dintre oameni, dar și legătura spirituală cu divinitatea. Oul, ca simbol al vieții și al Învierii, este un element central al tradițiilor pascale din România, iar ciocnirea lui este un ritual care adâncește semnificația sărbătorii.

7. „Strigarea Paștelui” (Maramureș și Moldova)

În Maramureș și Moldova, un alt obicei mai puțin cunoscut este „strigarea Paștelui”. Tinerii merg din casă în casă, strigând „Hristos a înviat!” și fiind răsplătiți cu ouă roșii, bani sau alte daruri. Aceasta este o formă de a răspândi vestea bună a Învierii și de a celebra bucuria învierei, iar tinerii care participă la acest obicei sunt considerați purtători ai luminii și ai speranței.

Această practică este un mod de a aduce comunitatea împreună și de a sublinia importanța tradițiilor pascale în viața rurală, fiind o manifestare a legăturii profunde dintre oameni și divinitate.