Obrăznicia separatiștilor transnistreni: o tentativă de rescriere a istoriei?

Regimul de la Tiraspol a reușit din nou să surprindă comunitatea internațională și experții în securitate printr-o decizie absurdă: interzicerea termenului „Transnistria”. De parcă toate problemele regiunii s-ar rezolva prin eliminarea unui cuvânt, autoritățile separatiste au decis că denumirea „Transnistria” este echivalentă cu fascismul și nazismul, iar cei care îndrăznesc să o folosească riscă sancțiuni administrative. E o combinație bizară de ignoranță istorică și populism ieftin, într-un moment în care stabilitatea regiunii este mai incertă ca oricând.

Tiraspolul rescrie istoria după bunul plac

Decizia regimului de la Tiraspol, aprobată de așa-numitul Parlament, pare a fi mai mult decât o simplă interdicție lingvistică. Aceasta este o tentativă de a rescrie istoria și de a controla narațiunea despre conflictul transnistrean. Argumentul conform căruia termenul „Transnistria” ar avea legături cu fascismul sau nazismul este cel puțin ridicol, dacă nu complet eronat. Toponimul apare în documente cu mult înainte ca ideologiile totalitare ale secolului XX să se fi născut.

Istoria acestei regiuni este mult mai complexă, iar încercarea de a o simplifica prin asemenea decizii politice nu face decât să pună paie pe focul tensiunilor existente. Termenul „Transnistria” este fixat inclusiv în Declarația de Independență a Republicii Moldova și în legislația națională, deci eliminarea sa din limbajul oficial este o sfidare directă la adresa suveranității statului moldovean.

De ce fac asta?

Decizia nu este întâmplătoare și nici nu este doar un capriciu al așa-numitului lider Vadim Krasnoselski. Ea are loc într-un context geopolitic și regional mult mai amplu. Utilizarea discursului anti-fascist este o practică bine cunoscută în strategia Federației Ruse, folosită nu doar în Transnistria, ci și în alte conflicte din fostul spațiu sovietic. Kremlinul a recurs de multe ori la această retorică pentru a justifica intervenții militare sau politice, cum ar fi în cazul Ucrainei, unde invazia din 2022 a fost justificată oficial prin „denazificare”.

Această interdicție se înscrie în aceeași logică. Într-o perioadă în care relațiile dintre Chișinău și Tiraspol sunt extrem de fragile, astfel de inițiative sunt menite să alimenteze frica și să tensioneze atmosfera în rândul populației și liderilor politici.

O lecție de obrăznicie

Sancțiunile impuse de regimul de la Tiraspol par mai degrabă o glumă proastă: 20 de euro amendă pentru o persoană fizică, 36 de euro pentru un funcționar și 465 de euro pentru persoane juridice. Aparent, libertatea de exprimare nu valorează prea mult în regiunea transnistreană. Cu toate acestea, problema nu constă în cuantumul amenzilor, ci în simbolistica măsurii. Regimul dorește să transmită mesajul că poate controla narațiunea și că orice deviație de la linia impusă va fi pedepsită.

Dincolo de sancțiunile financiare, există și o altă măsură mult mai periculoasă: arestul administrativ de până la 15 zile pentru cei care îndrăznesc să folosească termenul „Transnistria” în public. Este evident că această prevedere poate fi folosită ca armă împotriva jurnaliștilor, activiștilor și celor care se opun regimului. Într-o regiune unde libertatea de exprimare este deja limitată, o astfel de măsură nu face decât să sublinieze caracterul represiv al regimului de la Tiraspol.

Chișinăul reacționează… dar cu reținere

Chișinăul a reacționat prin vocea Biroului Politici pentru Reintegrare, calificând inițiativa ca fiind „inutilă” și „contraproductivă” în contextul regional actual. Aceasta este, fără îndoială, o abordare diplomatică, menită să evite escaladarea conflictului, dar poate prea blândă pentru o situație atât de absurdă. Este clar că eliminarea denumirii „Transnistria” nu va aduce cu sine nicio apropiere între cele două maluri ale Nistrului și nici nu va facilita reglementarea conflictului.

Din contră, astfel de măsuri contribuie la adâncirea faliilor existente. Chișinăul trebuie să fie conștient că regimul de la Tiraspol nu joacă după regulile normale ale diplomației internaționale și că orice cedare sau tăcere poate fi percepută ca o slăbiciune. În loc să ignore aceste acțiuni, Chișinăul ar trebui să le condamne ferm și să apeleze la sprijinul comunității internaționale pentru a sancționa derapajele regimului separatist.

Expertul avertizează: „este doar începutul”

Andrei Curăraru, expert în politici publice și securitate, a atras atenția asupra consecințelor pe termen lung ale acestei decizii. Acesta a subliniat că inițiativa regimului de la Tiraspol nu este o măsură izolată, ci face parte dintr-o serie de provocări menite să destabilizeze regiunea. În contextul apropierii alegerilor din Republica Moldova, subiectul Transnistriei ar putea fi folosit pentru a influența electoratul și pentru a crea o atmosferă de teamă.

Ceea ce este deosebit de îngrijorător este că această inițiativă poate deschide ușa pentru alte măsuri represive. Dacă regimul de la Tiraspol reușește să impună această interdicție fără consecințe majore, ar putea urma și alte restricții care să vizeze direct libertatea presei și a cetățenilor din regiune. Într-o zonă care funcționează deja ca un stat paralel nerecunoscut, limitarea drepturilor și libertăților cetățenești nu face decât să confirme caracterul autoritar al regimului.

Provocare sau strategie?

Este dificil de spus dacă decizia de a interzice termenul „Transnistria” este o simplă provocare menită să irite Chișinăul sau face parte dintr-o strategie mai amplă de consolidare a controlului asupra regiunii. Ceea ce este cert, însă, este că această inițiativă nu va contribui cu nimic la reglementarea conflictului transnistrean și că, în cele din urmă, va afecta negativ populația din regiune.

Libertatea de exprimare și dreptul de a folosi un termen istoric nu ar trebui să fie supuse unor astfel de interdicții absurde. Transnistria este un termen încărcat de semnificații istorice și culturale, iar eliminarea sa din limbajul public nu va șterge realitatea conflictului din regiune.

Istoria e, totuși, greu de rescris…

Obrăznicia regimului separatist de la Tiraspol nu are limite, iar această interdicție este doar un nou capitol din lunga listă de absurdități ale unui regim nerecunoscut, dar care reușește să controleze viețile a sute de mii de oameni. În timp ce liderii de la Tiraspol încearcă să rescrie istoria, responsabilitatea comunității internaționale și a Chișinăului este de a se opune ferm acestor derapaje și de a proteja libertățile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul de a numi lucrurile pe numele lor adevărat: Transnistria.