Odă Președintelui Georgică: fiindcă… se apropie momentul și e bine să fim pe fază!

E bine să fim pregătiți. Ne lăsăm duși de fierbințeala momentului, închidem ochii, dăm drumul la Robinetul Imaginației și visăm… frumos. Habemus Georgică! Țara se închină! Iar versurile se aștern singure, cu ușurința adevărului care trebuie rostit, acum. Acum. Acum.

Cârmaci dibaci, bine-ai venit!

E Țara-ntreagă-n strai de Sărbătoare!

Poporul-nalță imnuri Golanului dorit,

Prostimea-mbracă ie, Prostia nu mai doare,

Avem un Președinte! Georgică Cel Iubit!

Se-nalță porumbeii și jubilează grâul,

Cântă și lunca, mișcă tot codrul înverzit,

Se bate toaca iarăși, se roagă tot poporul,

Cârmaci dibaci, te-am vrut! Și uite c-ai venit!

Tractoarele prind vână, se-nsuflețește holda,

Resursele tresaltă, e vremea de manglit,

Renaște lumea mută, copiii joacă lobda

și vor să fie, mâine, Georgică Cel Iubit!

Ni s-a făcut dreptate, suflarea românească

E iarăși fruncea Lumii, suntem de nemințit!

Căci mărul nu e pară, dar pruna are coadă,

Sistemul moare astăzi, sistemul a murit!

Venim și îți așternem broboada milenară,

Țesută, pe sub veacuri, de mâini ce-au suferit,

Și scoatem din cuptoare colacul de secară,

Punem alături sarea și vinul cel sfințit.

Ștergarul ce le poartă e atârnat de-o zână,

O cheamă Nimfodora și, azi, ți-o dăruim,

E blândă, pricepută, norocul o îngână,

Să ai și tu ce f..e! Primește-o, stăruim!

Mai poate fi o strofă, simțim că sigur meriți,

Ne bizuim pe tine, vom fi mereu tâmpiți,

Luăm la braț prosteala cu vorbe potrivite,

Și asta ne va face, desigur, fericiți!

Versificăm Sosirea, ne-nvață sicofanții,

Vedem în tine Soarta ce ni s-a hărăzit,

Îți închinăm poemul, vom fi cu toți garanții

Prostiilor pe care le vei fi săvârșit.

Hai să ne oprim aici.

Desigur, poemul poate continua. Veți fi descoperit aici, mai mult ca sigur, rime clasice, dar și aritmii poetice. Inspirația, dragii noștri, nu ține neapărat cont de corsetul frazărilor perfecte. Va trebui să fim atenți, totuși, la tentația de a căuta rime spectaculoase, verbe nepotrivite, comparații redundante. E posibil ca această primă versiune să aibă șansa de a intra în istorie. E posibil să nu.

Asta, însă, dragi prieteni, depinde numai de voi. Cei care aveți ștampila în mână. Și care, credem noi, nu veți versifica stupid această șansă de a ne debarasa de acest pulifrici politic, care frizează comicul în tot ce întreprinde.

Odele sunt ușor de scris. Au dovedit-o destui campioni ai pupincurismului românesc. Noi trebuie, totuși, să scriem Istorie. Și pentru asta e bine să privim foarte atent la oferta electorală. Ca să nu scriem, p-acolo, prostii.

Am găsit două strofe pierdute! Emoționate, să fim sinceri.

Ești tu atât de sigur? Ți-e aia atât de mare?

Vei știi unde să cauți? Vei știi ce să repari?

Vei știi tu ce ne doare? E vorba de sudoare. De onoare.

Ai să-nțelegi? De-acolo nu ai voie să dispari…

Dar, azi, întindem brațele deschise,

Te salutăm, Georgică Cel Iubit,

Îți dăm Cravata și Butonii, accesul la sertarele închise,

Și te-așteptăm să ne iubești, cum niciodată, nimeni n-a iubit.

Versurile par să fie compuse de un fan Georgică. Le-am inclus fiindcă e bine să existe toate glasurile speranței. Nu?