OMS face cercetări în Ghana pentru a vedea dacă virusul Marburg a ajuns aici
OMS e în alertă. În Ghana ar putea să fie al doilea focar al presupusei febre hemoragice Marburg.
După cum a explicat reprezentantul local al OMS, dr. Francis Kasolo, „sunt doi pacienți din regiunea de sud Ashanti, care nu au nicio legătură unul cu celălalt, dar ambii aveau simptome similare, cum ar fi diaree, febră, greață, vărsături și sângerare. Autoritățile sanitare sunt la fața locului pentru a investiga situația și a se pregăti pentru un posibil răspuns la focar”.
Dr. Francis Kasolo, a mai adăugat: „Lucrăm la un contact strâns cu țara pentru a crește gradul de detecție, a ține evidența contactelor și a fi gata să controlăm răspândirea virusului”.
Direcția regională de sănătate a pus, deja, în carantină contactele apropiate ale celor două persoane. Este vorba despre alte 34 de persoane, dar deocamdată niciuna dintre ele nu a prezentat simptome. Dacă se confirmă cazul din Ghana, ar fi a doua oară când virusul Marburg este detectat în Africa de Vest. Primul a fost în Guineea, în septembrie anul trecut.
Despre Virusul Marburg s-a vorbit prima dată în 1967, în Germania, cu ocazia unei epidemii la Frankfurt și la Belgrad, în fosta Iugoslavie. Originea virusului a fost găsită, în acel caz, în importul de maimuțe din Uganda, cei care s-au infectat fiind cercetătorii din unele laboratoare.
Virusul a reapărut în 1975 în Africa de Sud, în 1980 și 1987 în Kenya, cu foarte puține cazuri izolate imediat. Mai multe epidemii violente au fost înregistrate între 1998 și 2000 în Republica Democrată Congo și în 2004 în Angola, cu peste o sută de decese.
„Boala se manifestă brusc și rapid cu cefalee severă, dureri musculare și o stare acută de indispoziție. În prima zi apare o febră mare și pacientul suferă o debilitare rapidă. A treia zi apar dureri abdominale și crampe, diaree apoasă. care poate dura până la o săptămână, greață și vărsături. În multe cazuri, între a cincea și a șaptea zi, pacientul are sângerări din diferite părți ale corpului, care adesea duce la deces. Virusul atacă și organele interne și sistemul nervos. În cazurile fatale, decesul are loc în 8-9 zile” – spun experții de la OMS.
Contagiunea se produce prin transmiterea directă a virusului de la persoană la persoană, prin contactul cu fluidele corporale, sânge, urină, vărsături, dar și secreții respiratorii. Nu se transmite prin aer. Nu există vaccin împotriva virusului Marburg și nici tratament eficient împotriva bolii.