One United Properties și Primăria Sectorului 2: Un complot perfect?

Un caz controversat de retrocedare a unui teren din Sectorul 2 al Capitalei ridică suspiciuni grave asupra modului în care autoritățile locale gestionează patrimoniul public.

Conform dosarului cu numărul 24880/300/2015, Primăria Sectorului 2, condusă atunci de Neculai Onțanu, a încercat să anuleze titlurile de proprietate emise pe numele unei persoane fizice, Ralleti Simone Helene, despre care s-a stabilit că nu avea dreptul legal să moștenească câteva terenuri în zona Fabricii de Glucoză, București. Deși primarul sectorului a solicitat constatarea nulității absolute a acestor titluri de proprietate, Direcția juridică a primăriei a adoptat o poziție de non-combat. Această lipsă de acțiune a permis perimarea dosarului, facilitând transferul terenului către dezvoltatorul imobiliar One United Properties, o firmă cunoscută pentru proiectele sale de lux.

Documente legale care incriminează retrocedarea

11:00 • ECONOMIE

One United Properties, manevre controversate ale acționarilor Căpitanu și Diaconescu: răscumpărări de acțiuni, mega-majorare de capital

Exclusiv

15:11, 10.09.2024 • Dezvăluiri

One United Properties și proprietatea din Șoseaua Fabrica de Glucoză: Teren în litigiu, acte dubioase și autorizații controversate

Cazul scoate la lumină multiple abuzuri și încălcări ale legii, punând sub semnul întrebării integritatea administrației locale și a procesului de justiție. Acțiunea inițială de anulare a titlurilor de proprietate emise pe numele Ralleti Simone Helene se bazează pe prevederile articolului III, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 169/1997. Potrivit acestui articol, se anulează actele de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emise în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite să beneficieze de ele. În cazul de față, Ralleti Simone Helene nu avea dreptul legal să revendice aceste terenuri, deoarece ele aparțineau, conform documentelor istorice, Așezământului Grigore Ghica Vodă și au fost transferate statului român înainte de 1945.

Conform Înaltului Decret Regal nr. 2030 din 11 iulie 1933, terenul în cauză a fost declarat de utilitate publică și expropriat pentru statul român. Mai mult, Decizia nr. 60.119 din 19 iulie 1938, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, a confirmat exproprierea, stabilind despăgubiri de 10.334.525 lei în favoarea Așezământului Grigore Ghica Vodă. Din aceste documente rezultă cu claritate că terenul a intrat în proprietatea statului român înainte de data de 6 martie 1945, ceea ce exclude posibilitatea retrocedării conform legilor restituirii proprietăților confiscate de regimul comunist. În plus, terenul aparținea unei entități juridice, și nu unei persoane fizice, eliminând și din această perspectivă dreptul lui Ralleti Simone Helene de a beneficia de o eventuală reconstituire a proprietății.

Implicarea autorităților locale și lipsa de reacție

Primăria Sectorului 2, deși a demarat inițial o acțiune în instanță pentru anularea acestor titluri de proprietate, a eșuat în mod lamentabil în a-și susține cauza. Direcția juridică din cadrul instituției, care ar fi trebuit să protejeze patrimoniul public, a adoptat o poziție pasivă și de non-combat, contribuind direct la perimarea cererii și închiderea dosarului. Această atitudine a ridicat numeroase suspiciuni cu privire la posibile complicități sau chiar acte de corupție în rândul funcționarilor publici, care ar fi putut acționa în interesul unor dezvoltatori imobiliari.

Non-combatul reprezintă o problemă majoră în acest caz, deoarece, potrivit legislației în vigoare, terenurile care au aparținut statului înainte de 1945 nu pot face obiectul retrocedării, mai ales atunci când acestea au fost expropriate în mod legal și despăgubirile au fost plătite. Totuși, prin inacțiunea Direcției juridice, dosarul a fost perimat, iar în urma acestei evoluții nefavorabile, o parte semnificativă din terenul expropriat a ajuns în proprietatea companiei One United Properties, firmă controlată de finanțiștii Victor Căpitanu și Andrei Diaconescu.

Teren de utilitate publică, transferat în proprietatea privată

Situația devine și mai gravă atunci când se analizează detaliile din documentele istorice și legale. Potrivit anchetei DNA din Dosarul nr. 91/P/2006, terenul a fost trecut în proprietatea statului român prin expropriere, conform Deciziei Ministerului Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor din 1938. Mai mult decât atât, documentele oficiale arată că terenul a fost declarat de utilitate publică, eliminând orice posibilitate de a fi retrocedat legal.

Conform legislației românești, nulitatea absolută a unui act juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative este imprescriptibilă. Aceasta înseamnă că Primăria Sectorului 2, împreună cu Prefectul Capitalei, pot reveni oricând asupra acestui caz, solicitând anularea actelor de reconstituire a proprietății. Legea nr. 169/1997, care reglementează modul în care se pot restitui terenurile confiscate, stipulează clar că retrocedările în favoarea persoanelor care nu au avut dreptul legal la ele sunt nule de drept, iar acțiunea poate fi redeschisă indiferent de perioada de timp scursă de la emiterea titlului de proprietate.

Nou proces pe rol: tentativa de a recupera terenul

În încercarea de a corecta această nedreptate, Primăria Sectorului 2 și Prefectul Capitalei au promovat o nouă acțiune în instanță, înregistrată sub Dosarul nr. 7783/300/2023. Scopul acestei acțiuni este de a clarifica situația juridică a terenului și de a anula actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea lui Ralleti Simone Helene. Acțiunea este susținută de dovezile istorice și legale prezentate anterior, dar și de prevederile constituționale, care interzic dobândirea bunurilor publice prin fraudă sau abuz.

Legea stipulează că „drepturile de proprietate dobândite cu rea-credință sau prin abuzul autorităților publice nu sunt compatibile cu garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor”. Astfel, se ridică suspiciuni serioase asupra bunei-credințe a persoanei în favoarea căreia a fost emis titlul de proprietate. De asemenea, în cazul bunurilor de utilitate publică, regimul juridic constituțional specific impune ca acestea să nu poată fi dobândite de persoane private, indiferent de pretinsa bună-credință.

Constituția și principiul bunei-credințe: ce spune legea?

În această situație, este deosebit de important de subliniat faptul că, în cazul bunurilor aflate în domeniul public, principiul bunei-credințe nu se aplică. Constituția României, prin articolul 57, prevede că „cetățenii români trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără a încălca drepturile și libertățile celorlalți”. Cu toate acestea, în cazul bunurilor de utilitate publică, cum este și terenul în cauză, acest principiu nu este aplicabil, datorită regimului juridic special al acestor proprietăți. Terenurile de utilitate publică nu pot fi transferate în proprietatea privată fără încălcarea legii.

Revine instanțelor judecătorești competența de a decide asupra bunei sau relei-credințe în acest caz, însă probele prezentate până acum indică clar că retrocedarea a fost făcută în mod ilegal, în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită să revendice terenul. Această situație demonstrează un posibil abuz din partea autorităților publice și necesitatea unei reforme mai profunde în modul în care sunt gestionate proprietățile statului.

Concluzii și perspective

Cazul retrocedării ilegale de la Sectorul 2 reprezintă un nou exemplu de corupție și abuz de putere în sistemul public din România. Inacțiunea Direcției juridice a Primăriei Sectorului 2 și transferul terenului către o firmă privată ridică numeroase întrebări privind integritatea procesului judiciar și implicarea unor interese private în detrimentul interesului public. În pofida acestei situații, autoritățile au acum oportunitatea de a corecta această greșeală prin reluarea cazului în instanță.