Orașul abandonat din greșeală. Are o vechime de 12 secole (video)

În anii 1960, guvernul spaniol a evacuat o localitate istorică ce trebuia să fie inundat de apele unui nou baraj. Numai că apele nu au venit niciodată.

Orașul cetate medieval Granadilla este un oraș fantomă. Vizitatorii pot arunca o privire în camerele goale, pot rătăci pe străzile sale, străjuite de ziduri și pot admira localitatea din vârful castelului. Dar acolo nu locuiește nimeni, toți locuitorii fiind evacuați în anii 1960.

Fondat de musulmani în secolul al IX-lea, Granadilla a ocupat un loc strategic care le-a permis ocupanților săi să stea cu ochii pe Ruta de la Plata, o cale veche de comerț din regiune.

De-a lungul anilor, stăpânirea orașului s-a schimbat iar astăzi este unul dintre puținele sate de fortăreață spaniole în care zidurile vechi sunt încă intacte. Dar comunitatea care a trăit aici până în anii 1960 nu mai există.

Sfârșitul a început în anii 1950, în timpul dictaturii lui Francisco Franco, când Spania s-a angajat într-un proiect masiv de construcție de baraje ca o modalitate de a stimula economia în perioada de izolare. Cel mai mare dintre aceste eforturi a fost în zona lacului de acumulare Gabriel y Galán de pe râul Alagón, iar în 1955, oficialii au decretat că Granadilla se află în zona inundabilă și, prin urmare, trebuia evacuată.

Pe parcursul a 10 ani, din 1959 până în 1969, toți cei 1.000 de locuitori au fost evacuați forțat, mulți mutați în așezările de colonizare din apropierea satului. Când apa a început să crească în 1963, a acoperit toate drumurile de acces, cu excepția unuia, spre sat, transformând zona într-o peninsulă. Dar oricât de sus a ajuns apa – orașul în sine nu a fost niciodată inundat. Cu toate acestea, locuitorilor nu li s-a permis să se întoarcă.

Potopul care nu a venit niciodată

Experiența a fost traumatizantă pentru localnici, mulți dintre care încă își poartă frustrarea. „A fost o parodie”, a spus Eugenio Jiménez, președintele Asociației Fiii din Granadilla, într-un documentar BBC. „Ne-au dat afară, susținând că barajul va inunda orașul, ceea ce era imposibil pentru că orașul este mai sus decât barajul. Dar erau vremuri de dictatură și nu aveam drepturi. Ceea ce mă frustrează cu adevărat este că în vremuri democratice, m-am luptat pentru recuperarea Granadillei cu fosta asociație și niciun guvern nu ne-a ascultat”.

Purificación Jiménez, un fost rezident, și-a amintit de dificultatea acelor ani. „Îmi amintesc că de fiecare dată când o familie ieșea din sat, toată lumea venea să-și ia rămas bun și plângea”, a spus ea.

Nici astăzi, sătenii nu au avut voie să-și recupereze casele, deoarece guvernul menține decretul de inundații semnat de Franco. Cu toate acestea, vizitatorii pot și vin pentru excursii de o zi. Orașul a fost desemnat Sit Istoric-Artistic în 1980 și acum este administrat ca un muzeu gratuit, în aer liber (supravegheat de Agenția Parcurilor Naționale Autonome).

În ceea ce privește locuitorii, ei și descendenții lor se întâlnesc de două ori pe an în oraș, în Ziua Tuturor Sfinților (1 noiembrie) și în Ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).