Orbanocrația: modelul ungar de guvernare între aplauze și huiduieli

În peisajul politic european actual, figura premierului ungar Viktor Orban reprezintă un punct de referință și de intens dezbătută controversă. Nu demult, Orban a vorbit în fața Parlamentului European, prezentând prioritățile președinției ungare a Consiliului Uniunii Europene, într-un discurs care a polarizat audiența, stârnind aplauze dar și huiduieli.

Foarte mulți se întreabă, pe bună dreptate, ce mai caută Ungaria în Uniunea Europeană. De vreme ce, pe absolut toate planurile, Ungaria contestă direcțiile europene. Prin Orban, un autoritarist prost mascat, Ungaria pune în practică doar ce îi convine, refuză să participe la efortul european de a stăvili ambițiile imperialiste ruse, cultivă relații dubioase cu toți liderii mondiali ale căror viziuni geopolitice nu au nimic de-a face cu democrația.

Răspunsul este destul de simplu. Ungaria, prin Orban și Orbanocrație, are o misiune. Pe care nu o poate îndeplini decât dinăuntru. Și anume aceea de a face tot ce-i stă în putință pentru a bloca evoluția pozitivă a Uniunii Europene. Are acolo, înăuntru, un vot. Și un drept de veto. Pe care-l folosește de fiecare dată când vine vorba de extindere. Pentru utilizarea în răspăr a acestui drept, Ungaria este răsplătită consistent de toți cei care doresc, cu ură, dezmembrarea Uniunii Europene.

Un model de guvernare polarizant

Orban este adesea privit ca un personaj contrariant pentru mainstream-ul politic european, în mare parte datorită alinierii sale neînfricate cu Rusia lui Vladimir Putin și cu China. Totuși, în ciuda criticilor, el a reușit să câștige un soi de urmărire cultistă, nu doar în Europa de Est, dar și în alte regiuni. De exemplu, în Macedonia de Nord, Orban a fost primit ca un erou, venind cu un cadou valoros: un împrumut de 500 de milioane de euro, destinat să sprijine guvernul local înaintea alegerilor municipale.

Diplomația lui Orban și jocul său geopolitic

Pe lângă sprijinul financiar, Orban a folosit această oportunitate pentru a critica Uniunea Europeană, acuzând-o că lezează „mândria națională” a Macedoniei de Nord prin procesul de aderare la blocul european. Mai mult, el s-a oferit să medieze disputa dintre Macedonia de Nord și Bulgaria, subliniind dorința de extindere a UE și de a depăși obstacolele politice care au blocat procesul de aderare al Skopje pentru aproape trei decenii.

Apelul lui Orban către liderii conservatori

Orban nu se limitează doar la sprijinirea guvernelor din estul Europei, ci caută să se poziționeze ca un intermediar valoros și pentru lideri ca Donald Trump, fostul președinte american și actual candidat prezidențial, care a lăudat deschis modelul de guvernare al lui Orban. Acesta din urmă, la rândul său, folosește admirația reciprocă pentru a-și consolida poziția și a atrage suportul conservatorilor americani, văzându-se ca un luptător împotriva elitelor „woke” și migrației „necontrolate”.

Consecințele modelului Orban

Cu toate acestea, Orbanocrația, adică modelul de guvernare pe care îl promovează, este văzut ca un amestec între acceptarea aspectelor pozitive ale ordinii post-1989, cum ar fi comerțul liber și subvențiile generoase de la Bruxelles, și respingerea valorilor liberale, cum ar fi drepturile LGBTQ și solidaritatea în gestionarea migrației. Acest model de „stat capturat”, cu un lider populist la conducere, a atras nu doar admirație, dar și critică intensă, în special pentru lipsa de transparență și slăbirea verificărilor și echilibrelor instituționale.

Viitorul Orbanocrației

Orban se confruntă cu provocări semnificative și acasă, unde UE a început să strângă șuruburile, tăind miliarde din ajutorul financiar pentru Ungaria. El va trebui să se confrunte cu o competiție acerbă în următoarele alegeri naționale din 2026, ceea ce ar putea redefini influența și durabilitatea modelului său de guvernare.

Orbanocrația, cu toate implicațiile și controversele sale, continuă să fie un subiect fierbinte pe scena politică europeană, demonstrând că modelele de guvernare pot evolua în moduri neașteptate și adesea provocatoare, reflectând tensiunile și dinamismul unui continent în continuă schimbare.

(adaptare Al Jazeera)