Originile păgâne ale Crăciunului: Saturnalia, Yule și alte tradiții precreștine

Crăciunul este sărbătoarea care adună întreaga lume sub semnul luminii și al căldurii în mijlocul iernii, dar puțini știu că originile acestei sărbători sunt mult mai complexe decât simpla naștere a lui Iisus Hristos.

În realitate, 25 decembrie nu a fost niciodată ziua în care Iisus s-ar fi născut, iar tradițiile pe care le asociem astăzi cu Crăciunul își au rădăcinile în vechile sărbători păgâne ale europenilor din antichitate. Aceste sărbători marcau solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an, un moment important al anului, ce semnifica atât sfârșitul unui ciclu, cât și speranța unui nou început, scrie History Cooperative.

Tradițiile păgâne și solstițiul de iarnă

Înainte ca Crăciunul să devină sărbătoarea religioasă cunoscută astăzi, europenii celebrau solstițiul de iarnă prin festivaluri dedicate zeilor păgâni. Aceste sărbători aveau scopul de a marca perioada în care zilele începeau să se alungească din nou, semn al întoarcerii luminii și al renașterii naturii. Deși solstițiul de iarnă are loc pe 22 decembrie în emisfera nordică, vechile civilizații antice – de la romani la nordici – considerau acest moment ca fiind unul de mare importanță.

Pentru romani, una dintre cele mai importante sărbători era Saturnalia, dedicată zeului Saturn al agriculturii, care se celebra între 17 și 24 decembrie. De-a lungul acestei perioade, toată ierarhia socială era suspendată: sclavii puteau să participe la petreceri și chiar să ia parte la jocuri publice, iar casele erau decorate cu crengi de brad și colinde erau cântate din ușă în ușă. 25 decembrie era considerată ziua culminantă a sărbătorii, cunoscută sub numele de Brumalia, dedicată solstițiului și simbolizând nașterea Soarelui Invincibil.

Saturnalia de Antoine Callet

Totodată, în aceeași perioadă, în Imperiul Roman se celebra și Dies Natalis Solis Invicti, ziua nașterii zeului Mithra, asociat cu soarele și cu justiția. Deși această sărbătoare era rezervată în mare parte clasei superioare romane, simbolismul ei a fost preluat de creștini, iar 25 decembrie a fost ales ulterior ca ziua în care se sărbătorește nașterea lui Iisus.

Yule și tradițiile nordice

În paralel, în regiunile nordice ale Europei, tradițiile de solstițiu erau la fel de importante, iar sărbătoarea Yule avea un rol esențial în viața oamenilor din Scandinavia și din alte părți ale lumii germanice. Celebrată timp de 12 zile, Yule aducea împreună comunitățile prin mari focuri de tabără, mese copioase și băuturi tradiționale. Tradiția bradului de Crăciun își are rădăcinile în acest context, iar pomii de Crăciun, decorați cu lumini și fructe, aveau o semnificație aparte în mitologia nordică, fiind un simbol al vieții veșnice. De asemenea, tradiția aprinderii lemnului de Yule, un foc mare ce ardea toată noaptea, este strâns legată de sărbătorile de iarnă din întreaga Europă.

„Crăciunul cu Jula Yule” de Alfred Henry Forrester

Tradițiile creștine și sincretismul

De-a lungul primelor secole ale creștinismului, misionarii creștini au avut un rol semnificativ în integrarea acestor tradiții păgâne în sărbătoarea nașterii lui Iisus. Creștinii timpurii știau că va fi greu să dezvăluie complet tradițiile păgâne deja înrădăcinate în Europa, așa că au ales să le aproprieze și să le adapteze în contextul noii lor credințe. Astfel, multe dintre tradițiile de Crăciun – cum ar fi decorarea bradului, schimbul de daruri și chiar obiceiul de a cânta colinde – provin din ritualuri păgâne legate de fertilitatea pământului și de celebrarea luminii în mijlocul întunericului iernii.

Una dintre tradițiile păgâne importante a fost măslinul și visteria, plante sacre pentru druizi și care, ulterior, au fost încorporate în sărbătoarea de Crăciun. În timpul Saturnaliilor, romanii obişnuiau să ofere coroane de vâsc ca semn al norocului, iar obiceiul de a săruta sub vâsc este de asemenea de origine păgână, având inițial o semnificație legată de fertilitate și renașterea naturii.

Moș Crăciun: O figură cu rădăcini păgâne

Figura lui Moș Crăciun, așa cum o cunoaștem astăzi, este un amestec între tradițiile vechi și influențele comerciale moderne. Începând cu sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20, imaginea lui Moș Crăciun a fost popularizată de publicitate, în special de Coca-Cola, care a contribuit la consolidarea imaginii unui bătrân cu barbă albă, îmbrăcat într-un costum roșu. Totuși, Moș Crăciun își are rădăcinile în personajul istoric Sfântul Nicolae, un episcop generos din secolul al IV-lea, dar și în tradițiile pre-creștine ale zeului nordic Odin, care, asemenea lui Moș Crăciun, aducea daruri copiilor.

Concluzie

Crăciunul de astăzi este o sărbătoare profund religioasă pentru creștini, dar este și un mozaic de tradiții și simboluri preluate din diverse culturi și religii vechi. Sărbătoarea de pe 25 decembrie a fost aleasă pentru a coincide cu diverse festivități păgâne, iar multe dintre tradițiile care astăzi sunt indisolubile de Crăciun – cum ar fi bradul de Crăciun, cântatul colindelor, schimbul de daruri sau chiar figura lui Moș Crăciun – au origini mult mai vechi, ce se întind până în antichitate. Astfel, Crăciunul este nu doar o celebrare a nașterii lui Iisus, ci și un simbol al luminii, al renașterii și al speranței, rădăcinile sale păgâne fiind astăzi integrale în celebrarea universală a acestei sărbători.