Infatuare, copii, adulter: căsătoria este tema premiilor Oscar

Împreună, filmele nominalizate la premiile Oscar 2024 schițează o imagine compozită a căsniciei așa cum este ea percepută astăzi

Nu cumva știi sentimentul acela? Ești la o petrecere mondenă, cunoști un fizician celebru și îl rogi să-ți explice mecanica cuantică. Pe măsură ce descrie „forțele de atracție” dintre particule, degetele vi se împletesc și știi instinctiv – el vorbește despre voi doi. Sau poate ești un copil minune la pian, improvizezi la o seară muzicală în New York. O tânără se apropie și…bam! Îți dai seama că ea este destinul tău.

Cel puțin așa se întâmplă în filme. La prima vedere, nominalizările la categoria Cel mai bun film de la Oscarurile din 10 martie acoperă teme diverse – de la fizica nucleară din „Oppenheimer” (foto) la muzica lui Leonard Bernstein din „Maestro”, până la Holocaust și migrație. Sunt filme biografice, comedii, drame juridice și fantezii. Dar inima celor mai multe dintre ele bate în ritmul unei povești de dragoste. Împreună, ele schițează o imagine de ansamblu a căsniciei așa cum este ea percepută astăzi – oferindu-ne o perspectivă din interior asupra acestei relații extrem de intime, scrie The Economist.

Asemănări și deosebiri, nevoie și admirație: forțele de atracție dintre oameni sunt paradoxale. În „Past Lives”, întâlnești o scriitoare născută în Coreea la o reședință pentru artiști din Long Island și descoperiți că amândurora vă plac aceleași cărți. În „Killers of the Flower Moon”, unchiul tău alb, plin de viclenie, te conduce spre o bogată nativă americană. Cu toate acestea, o iubești sincer pentru franchețea și umorul ei sarcastic. În primele etape ale îndrăgostirii, sunteți reciproc universuri întregi.

Însă, după ce vă legați destinele, viața nu e doar o plimbare romantică pe cal prin New Mexico (precum îndrăgostiții din „Oppenheimer”). Aveți ambiții, iar inițial, căsătoria vă ajută să le atingeți. Vă împărtășiți reciproc succesele și vă bucurați împreună de ele. Când soțul tău detonează prima bombă atomică din lume, ți-o transmite printr-un mesaj criptic. „Trăim așa cum am visat”, exclamă soția ta în „Zona de interes”. Ea își prețuiește casa și grădina din apropierea zidului de la Auschwitz, unde tu ești comandant.

Dar dacă mariajul poate alimenta ambiția și realizările, poate fi și pârjolit de ele. Acest lucru poate fi valabil mai ales dacă, la fel ca în „Anatomia unei căderi”, ești o femeie celebră, iar el un bărbat cu vise neîmplinite. Odată, simțeai cum se schimba atmosfera când intra el într-o cameră. Acum are 40 de ani, este neîmplinit și are nevoie de un alibi pentru eșecurile sale. În „Poor Things”, ești tânără și aventuroasă, dar bărbații din jurul tău sunt sufocant de posesivi. Sigur, ești un cadavru reanimat cu o sexualitate debordantă, dar situația ta este familiară.

Apoi sunt intrușii în căsnicia voastră: copiii. Îi adorați, sunt o bucurie, dar dacă există o fisură în relația voastră, o vor găsi. Și sunt extenuanți. În „Zonă”, trebuie să le citești povești de noapte bună după o zi grea de crime în masă. În „Oppenheimer”, genialitatea și bebelușii nu se combină; știind că sunteți „oameni egoiști, îngrozitori”, le cereți prietenilor să aibă grijă de copil. Dacă se întâmplă ceva rău cu un copil, așa cum se întâmplă în „Anatomia”, este posibil să nu vă iertați niciodată, nici pe voi înșivă, nici unul pe celălalt.

Poate căutați alinarea în brațele altcuiva (la fel ca dragostea la prima vedere, adulterul este suprareprezentat în cinema).

Atât în „Maestro”, cât și în „Ficțiunea americană”, o satiră a industriei de publicare, aventura îi rănește și pe copii, precum și pe soțul trădat. În „Vieți anterioare”, joci pe canapea când soția ta se întoarce de la o zi petrecută cu prietenul ei din copilărie. Vizitând din Seoul, el este un emisar dintr-o viață fără tine. „Nu e ca și cum ai fugi cu el,” spui, glumind, dar nu chiar. „Ai face-o?”

Așa că vă îndepărtați unul de altul. Secrete și resentimente se adună. Defectele pe care odată le treceai cu vederea devin intolerabile. Vă certați pentru treburi și îngrijirea copiilor, certuri mărunte care sunt o formă de doliu pentru viețile alternative pe care nu le-ați trăit niciodată; pentru absorbția sinelui tău individual în acest act dublu obositor. După cum spuneai în „Anatomie”, un cuplu poate deveni „un fel de haos”, în care vă luptați unul cu altul și vă confruntați cu lumea.

În acel film, rezultatul ar putea – sau nu – fi omorul. Dacă ești salvat, este prin onestitate, atât cu tine, cât și cu partenerul tău. În „Maestro”, soția ta recunoaște că a vrut mai multă atenție din partea ta decât a recunoscut. După ce te mărturisești în „Ucigașii”, iubita ta aproape că îți iartă rolul în uciderea rudelor ei. În „Vieți anterioare”, vezi că trecutul este real dar a trecut. Vechea flacără pleacă; o ții pe soția ta în brațe în timp ce plânge.

Cu puțin noroc, ajungi la concluzia că alegerea ta a fost întotdeauna cea potrivită. Afișându-te la stările de spirit ale partenerului tău, indulgent cu defectele lor, ești acolo pentru triumfurile lor ultime – o simfonie răvășitoare, o medalie prezidențială. Până acum, așa cum spunea fizicianul în „Oppenheimer”, ați „trecut prin foc împreună”. Sunteți căsătoriți până la sfârșitul amar.