Păcăneaua-i soră bună cu bugetul! Și alcoolul…

Într-unul dintre filmele mai slabe ale lui Robert De Niro, City by the Sea, se poate vedea Long Beach în descompunere, cu foste cazinouri în paragină, un loc gri, pe care e bine să-l explorezi doar dacă ai talente în arheologia urbană.

Parcă și văd translatată imaginea aia a apocalipsei unei industrii pe marile noastre bulevarde, cu partere de blocuri unde bate vântul, și unde colcăie șobolanii, pentru că puterea s-a luat la trântă cu producătorii de vicii și i-a învins. Aiureală! Filmul e film, realitatea e realitate.

Bombardierii și fanii vor sta în continuare la scara blocului în ședințele de analiză despre șansele lui Liverpool să dea cinci goluri la Bournemouth, sau dacă FCSB rămâne pe primul la terminarea turului. Și vicioșii vor păcăni la greu la aparatele, înșirate și ele, prin tot felul de crâșme, magazine ale Loteriei sau așa-zise cazinouri de cartier.

Bugetul României are nevoie de banii de la păcănele, cum are nevoie și de cei de la tutun, alcool, și alte chestiuni care bagă lumea în depresie și în spital. Ăsta e sistemul, asta e politica fiscală. Bani mai mulți e greu să scoți din altă parte. Cum e să vezi cârduri de indivizi luând-o spre ieșirea din localitate căci s-a mutat păcăneaua-n câmp?

Ciolacu spune că a pornit o luptă cu mafia și lobby-ul companiilor de pariuri. Nu a lăsat Parlamentul să discute proiecte de legi, venind el cu o OUG care impune taxe mai multe, care să aducă un plus de 500 de milioane de lei la buget. Pe lângă cele 600 milioane de euro, taxe directe și indirecte care se varsă an de an… În aceste condiții, îți arde ție, stat, aflat în colaps bugetar, să dai cu piciorul unor astfel de venituri?

E foarte corect să se imprime o anumită conduită în lumea acestei industrii, cu companii tot mai puternice și care, iată, se spune că deschid uși la nivel guvernamental sau chiar șantajează premierul. E foarte corect să se spună că trebuie redusă dependența de pariuri și de păcănele, dar în afară de câteva încercări anemice de interzicere a reclamelor și de emitere a unor anunțuri în media despre pericolele la care ne expunem când ne aruncăm banii pe Liverpool sau pe 777-le mult visat, nu am văzut nicio mișcare.

În Anglia se vorbește despre reducerea influenței caselor de pariuri asupra Premier League. La noi nu se scoate niciun cuvânt despre așa ceva. Superliga poartă numele unui brand din branșă. Reclama e interzisă la TV, dar staruri sportive apar la emisiuni de cooking cu numele unui mare jucător pe piept. Casele de pariuri sunt printre cei mai mari angajatori din zona privată și, grație influenței lor crescânde, au ajuns să joace și prin redacțiile unor publicații sau TV. Nu e deloc ok! Cumpărarea unei pagini de ziar pentru reclamă nu presupune cumpărarea tăcerii jurnaliștilor, ci doar plata unui serviciu de publicitate.

Nu știm nimic despre victimele acestor case de pariuri, nu am văzut niciun studiu legat de viețile distruse, despre paturile pline în spitale. Se vorbește mult, dar fără nicio cifră la bază.

Sunt multe chestiuni ce trebuie rezolvate în relația industrie-stat, industrie și alte zone ale vieții sociale. Cât își permite statul să piardă dacă intervine brutal în această industrie? E bine să aflăm câte vieți au fost distruse și cum facem să nu se mai întâmple așa ceva. Cum se poate dizolva influența crescândă a caselor de pariuri în societate, în politică, în media, în orice? Cine să facă toate acestea?