Până unde poate ajunge un artist: Lucrurile neștiute din viața Sofiei Vicoveanca

Interpreta de muzică populară Sofia Vicoveanca – Sofia Fusa, pe numele său la naştere – a venit pe lume la 23 septembrie 1941, în comuna Toporăuți, Toporuica de astăzi, în Ucraina, fiind unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa.

Sofia Vicoveanca are la activ un repertoriu care cuprinde cântece de leagăn, de nuntă, doine de dragoste și dor, cântece de Crăciun, lamentări și balade, dar mai ales cântece de bucurie, unele dintre ele presărate cu frânturi din umorul satului românesc. Artista a susţinut numeroase spectacole şi turnee în România și peste hotare, în Israel, Portugalia, SUA, Franța, Danemarca, Germania și fosta Iugoslavie. Pentru cariera sa impresionantă, a fost răsplătită cu numeroase şi valoroase premii şi distincţii.

Tatăl său a fost luat prizonier de sovietici

Deşi părinţii săi erau avuţi, cu prăvălie, case, vite, cai, copilăria sa a fost marcată de faptul că tatăl său a fost luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, iar împreună cu cu mama sa, Sofia s-a refugiat la o mătușă din Vicovu de Sus, jud. Suceava, de aici urmând ani de sărăcie şi privaţiuni.

Sofia a urmat Școala Primară din Vicovu de Sus, ulterior s-a mutat cu familia în comuna Vicovu de Jos unde și-a petrecut restul copilăriei. Micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Aici, directorul ansamblului artistic unde era angajată a considerat că numele Sofia Fusa nu avea rezonanță artistică și astfel a numit-o Vicoveanca, de la zona de proveniență.

18:58, 22.11.2024 • POLITICĂ

De la artist la sultan: povestea românului căsătorit cu o prințesă africană și care candidează pentru Camera Deputaților

În anul 1966, îi apare primul său disc vinil, la Electrecord, „Cântec de nuntă”, realizat împreună cu Orchestra Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava, dirijor: George Sîrbu. Mai apoi au urmat, tot la Electrecord, multe discuri. A realizat în întreaga sa carieră 13 discuri personale și 6 în colaborare, 16 casete audio, 22 CD-uri și 2 DVD-uri.

A jucat în filme și a publicat cărți

Sofia Vicoveanca a jucat și în câteva filme românești, dovedind un real talent actoricesc: „Ciprian Porumbescu” (1973) – solistă de muzică, „Dimitrie Cantemir” (1973), „Orașul văzut de sus” (1975), „Urgia” (1977), „Cântarea României”, „Vânătoarea de vulpi” (1980), „Ochi de urs” (1983), „Sarea în bucate” (2001).

Artista are şi un talent scriitoricesc aparte, fiindcă a publicat patru volume de versuri și proză, unele dintre ele fiind ilustrate cu desene în creion (”Din lumea cântecelor mele” – așa cum mărturisea artista) și cu fotografii din arhiva personală: ”Dureri ascunse” (1996), ”Cu inima-n palme” (2004), ”Taine în adânc păstrate” (2009) și ”Din culisele sufletului” (2019). A primit numeroase premii şi distincţii, printre care Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a – conferită de către Ion Iliescu și decorația Ordinul Coroana României în grad de cavaler – primită din partea Casei Regale a României, potrivit Rador.

A amenajat un mic muzeu etnografic

Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat în aprilie 2001, la vârsta de 70 de ani. Împreună, cei doi au un fiu. Printre altele, interpreta a cumpărat în satul Vicovul de Jos un teren pe care a construit o casă nouă, în stil bătrânesc, cu cerdac și cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic. Muzeul Sofiei cuprinde o expoziție de costume țărănești și obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă țărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, ștergare, legănuț pentru copil și costumele populare purtate de artistă.