Paradoxul lui Aristotel și moralele războiului

După primul și cel de al doilea război mondial au urmat mari perioade de pace, adică glasul armelor a amuțit, omenirea și-a oblojit rănile și viața a mers spre un drum normal. Și atunci și acum, oamenii au înțeles cel mai bine paradoxul celebru al lui Aristotel: „Provocăm război ca să putem trăi în pace”.

Astăzi, când războiul din Ucraina ține întreaga planetă cu sufletul la gură ar trebui să ne amintim cât mai repede de vorbele lui Heraclit: „Războiul este părintele şi regele tuturor lucrurilor; pe unii îi fac zei, pe alţii oameni, pe unii robi, pe alţii liberi”. Însă povestea hoțului de înghețată, dar mai ales moralele poveștii, pun într-o altă lumină adevărata fața a unui război, fie și cel de acum din Ucraina.

Un hoț fură într-o zi o înghețată de la un chioșc din centrul orașului. Trei prieteni aflați peste drum la o terasă asistă la scenă și îl alungă imediat pe hoț. Acum, confruntându-se cu această situație, vânzătorul, de rușine sau din recunoștință, se simte omenește dator să-i recompenseze pe ”salvatori” cu câte o înghețată. Astfel, în total, vânzătorul s-a ales cu o pagubă de patru înghețate. Dar, din această întâmplare, au rezultat trei morale:

1. zNiciun aliat nu pleacă cu mâna goală.
2. 2. Aliații te pot costa de trei ori mai mult decât inamicul.
3. 3. La orice colț pândește un salvator pregătit să te îndatoreze.

Așadar, moralele acestei povești ne duc cu gândul la vorbele lui Winston Churchill- ”Nu cred că Rusia sovietică doreşte război. Ceea ce vrea ea sunt roadele războiului”, dar mai ales la sfatul lui John F. Kennedy: ”Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii”.