Părinții care pleacă în străinătate riscă amenzi usturătoare. La ce să fie atenți, documentul care nu trebuie să le lipsească

Părinții care pleacă în străinătate pentru a munci și își lasă copiii în România trebuie să respecte obligații stricte impuse de lege pentru a evita sancțiuni financiare. Conform legislației în vigoare, aceștia sunt obligați să anunțe serviciul public de asistență socială de la domiciliul lor cu cel puțin 40 de zile înainte de a părăsi țara, în caz contrar riscând amenzi semnificative.

Obligațiile părinților care pleacă în străinătate

Legea nr. 272/2004, care reglementează protecția și promovarea drepturilor copilului, precizează că părintele care exercită singur autoritatea părintească sau care locuiește împreună cu copilul trebuie să informeze serviciul public de asistență socială despre intenția de a pleca în străinătate pentru muncă.

Dacă această obligație este neglijată, părintele poate fi sancționat cu o amendă cuprinsă între 500 și 1000 de lei. Aceste măsuri au fost introduse pentru a asigura protecția și bunăstarea copiilor rămași în țară, având în vedere vulnerabilitatea acestora în absența părinților.

Legea se aplică în mai multe situații, acoperind diverse scenarii familiale. În primul rând, ambii părinți care intenționează să plece la muncă în străinătate, fie simultan, fie succesiv, sunt obligați să notifice autoritățile.

De asemenea, legea acoperă situația în care un părinte exercită singur autoritatea părintească – de exemplu, în cazul unui părinte unic susținător, cum ar fi mama copilului cu paternitatea nedeclarată sau părintele supraviețuitor.

O altă situație prevăzută este cea în care copilul locuiește cu unul dintre părinți în urma unui divorț, iar acest părinte dorește să plece din țară.

Pe lângă obligația de a notifica intenția de plecare, părintele trebuie să indice în mod clar cine va avea grijă de copil pe perioada absenței sale. Persoana desemnată pentru îngrijirea copilului trebuie să fie membru al familiei extinse sau o rudă apropiată, până la gradul III inclusiv, sau un prieten de familie cu care copilul are deja o relație de atașament.

De asemenea, această persoană trebuie să aibă cel puțin 18 ani și să îndeplinească toate condițiile materiale și morale necesare pentru creșterea și îngrijirea unui copil.

Scopul acestei reglementări este de a garanta că minorii rămași în România în absența părinților lor sunt în grija unor persoane de încredere, care pot asigura atât siguranța lor emoțională, cât și bunăstarea lor materială. Legea încearcă să minimizeze riscurile asociate cu lipsa îndelungată a părinților, oferind un cadru legal care să protejeze interesul superior al copilului.