Partidele mici în arena politică românească: analizăm împreună cu Bogdan Teodorescu contextul electoral actual

Politica românească este dominată de giganți precum PSD, PNL, AUR sau USR, partide care își împart cea mai mare parte a opțiunilor de vot. Însă, în culisele acestei lupte, partidele mici încearcă să se strecoare și să câștige o felie din electoratul care oscilează între dezamăgire și neîncredere.

În abordarea contextului electoral românesc actual, analistul Bogdan Teodorescu este de părere că:

”Una dintre cele mai sintetice definiţii ale unui partid se referă la acesta ca la o grupare politică organizată care îi reprezintă pe alegători în campania electorală. Pornind de la această secvenţă, relevantă în actualul context marcat de trei scrutinuri înşirate pe trei săptămâni, se poate constata că în cursă s-au înscris trei tipuri de partide. Cele cu şanse să câştige alegerile – PSD, PNL, cele cu şanse să facă parte din coaliţiile de guvernare – USR, AUR, UDMR, cele care se luptă se atingă pragul electoral şi să intre în Parlament.”

Aceste din urmă formațiuni politice, care înregistrează sub 10% intenție de vot, se zbat să-și facă simțită prezența pe scena politică prin strategii mai puțin obișnuite. Dar cât de eficiente sunt acestea și cum au evoluat aceste partide în ultima perioadă? Să privim fiecare caz în parte.

Ce înțelegem prin partid mic?

Partidele mici din România, adică cele care au sub 10% intenție de vot în sondajele din 2024, sunt următoarele:

• SOS România – intenție de vot în jur de 7%.
• UDMR (Uniunea Democrată Maghiară din România) – înregistrează o intenție de vot de aproximativ 4,9%.
• Pro România – are 2% intenție de vot.
• Partidul Verde – ar obține 1,9%.
• PMP (Partidul Mișcarea Populară) – intenția de vot este de 1,3%.
• PUSL (Partidul Umanist Social Liberal) – 0,7% intenție de vot.
• Forța Dreptei – 0,6%.
• REPER (Reînnoirea Proiectului European al României) – 0,3%.

Fiindcă este un caz foarte special, să începem cu SOS România

”Cel mai semnificativ partid nou al momentului este SOS – România, condus de Diana Şoşoacă, partid care apare constant în sondaje peste pragul electoral,” consideră domnul Bogdan Teodorescu. ”Diana Şoşoacă este un jucător implicat în campania prezidenţială, deci va furniza rolul de locomotivă necesar. Principala linie de forţă a mesajului acestui partid este plasarea sa în extrema cealaltă a valorilor promovate de grosul clasei politice. SOS România este antiucrainean, anti UE, antiNATO, prorus, proBRICS, etc. Desigur, cu un asemenea repertoriu nu poţi câştiga acum alegeri în România, dar dezvolţi fără niciun dubiu o nişă electorală care te poate ţine în politică.”

De ce atâta Șoșo pe capul nostru?

Răspunsul corect vine tot din partea lui Bogdan Teodorescu: ”Fiindcă acest partid a devenit singura voce vizibilă a acestor tendinţe, prezente în electoratul românesc. Întâmplător sau nu, Şoşoacă are un rol important în limitarea creşterii lui George Simion, candidatul suveranist mai moderat, cu perspective reale de accede în turul al doilea al prezidenţialelor. Radicalismul ei îi alungă o parte de electorat, fundamentală pentru acest scop. Una din luptele interesante care se vor duce în următoarele luni va fi această tentativă a AUR de a înghiţi (măcar prin teoria votului util) voturile SOS – România. Dacă se va întâmpla, pragul de 5% va fi complicat de atins.”

UDMR (Uniunea Democrată Maghiară din România) – mizează pe o bază solidă, dar limitată

Cu o intenție de vot în jur de 4,9%, UDMR se poziționează ca o forță politică regională. Partidul se bazează pe un electorat stabil în rândul minorității maghiare din România, însă această bază este limitată geografic și demografic. În loc să concureze cu partidele mari pe scena națională, UDMR preferă să își asigure o prezență parlamentară continuă prin participarea constantă în coalițiile de guvernare și prin reprezentarea locală puternică în Transilvania. Tactica principală? „Barter-ul” politic: susținerea punctuală a unor inițiative legislative în schimbul unor concesii pentru comunitatea maghiară.

În ciuda acestei stabilități, UDMR nu reușește să iasă din propria zonă de confort și să atragă voturi din afara comunității sale etnice. Această lipsă de diversificare a electoratului limitează potențialul partidului de a deveni un jucător național relevant.

Pro România – greu fără locomotivă

Cu doar 2% în sondajele recente, Pro România, partidul fondat de fostul premier Victor Ponta, a avut un debut promițător, dar s-a pierdut pe parcurs. Tactica inițială a fost atragerea electoratului dezamăgit de PSD și poziționarea ca o alternativă progresistă. Însă, încercările repetate de a forma alianțe și de a prelua o parte din bazinul de votanți de stânga nu au fost suficiente.

Lipsa unei identități clare și a unei strategii de lungă durată, coroborate cu plecarea unor lideri importanți, a dus Pro România pe marginea prăpastiei politice. Astăzi, formațiunea nu reușește să depășească pragul electoral, fiind mai degrabă un caz de manual al eșecului în a capitaliza pe nemulțumirea electoratului.

PMP (Partidul Mișcarea Populară) – nostalgia nu mai vinde

Cu doar 1,3% intenție de vot, PMP-ul fondat de fostul președinte Traian Băsescu nu reușește să se reinventeze. În anii săi de glorie, PMP-ul miza pe charisma și capitalul politic al lui Băsescu.

După retragerea acestuia, partidul a încercat să mențină o linie conservatoare, dar fără un lider puternic, nu a mai putut să-și păstreze poziția pe scena politică. În 2024, PMP este un exemplu clar de declin al unui partid ce nu a reușit să își găsească un nou mesaj sau lideri capabili să atragă tinerii votanți.

Partidul Verde – franjuri verzi și o voce timidă

Partidul Verde, cu o intenție de vot de 1,9%, pare să își bazeze întreaga existență pe valul global de interes pentru protecția mediului. Însă, în lipsa unei strategii coerente și a unei prezențe vizibile în mediul urban, partidul nu a reușit să se impună.

Deși în Europa mișcările ecologiste au câștigat teren, Partidul Verde din România a rămas un jucător marginal, fără o campanie de conștientizare adaptată la problemele locale. În loc să abordeze teme de actualitate precum poluarea urbană sau gestionarea deșeurilor, partidul s-a limitat la a repeta sloganuri internaționale fără impact în contextul românesc.

PUSL (Partidul Umanist Social Liberal) – un jucător marginal în căutarea relevanței

Cu o intenție de vot de doar 0,7% în cele mai recente sondaje, PUSL se află într-o zonă de penumbră politică, luptând să își găsească locul pe scena politică națională. Partidul Umanist Social Liberal a fost fondat de către Dan Voiculescu, omul din spatele trustului media Intact, ceea ce îi conferă o oarecare vizibilitate prin intermediul canalelor TV precum Antena 3.

Cu toate acestea, prezența în mass-media nu a fost suficientă pentru a atrage un electorat stabil și pentru a-l transforma într-o forță politică semnificativă.

Forța Dreptei – obiective mărețe, rezultate modeste

Cu o intenție de vot de doar 0,6%, Forța Dreptei, fondată de Ludovic Orban după plecarea sa din PNL, încearcă să atragă conservatorii nemulțumiți. Partidul mizează pe imaginea de „luptător pentru valorile naționale”, dar lipsa unei structuri solide și a resurselor îl fac vulnerabil.

Strategia principală se bazează pe atacuri la adresa PNL-ului și pe conturarea unui mesaj naționalist, însă fără o echipă puternică și un lider care să inspire încredere, Forța Dreptei nu reușește să își găsească locul în preferințele alegătorilor.

REPER – proiectul eșuat al progresismului

REPER, cu o intenție de vot de doar 0,3%, este una dintre cele mai noi apariții pe scena politică românească, format de Dacian Cioloș după plecarea sa din USR.

Partidul își dorește să fie o voce a progresismului și a valorilor europene, dar lipsa de vizibilitate și confuzia dintre mesajul său și cel al USR îl plasează într-o zonă de umbră. REPER se confruntă cu problema suprapunerii de electorat cu USR, ceea ce îl împiedică să își dezvolte o bază solidă de susținători.

Partidele mici – un drum plin de obstacole și încercări de supraviețuire

Partidele mici din România se zbat între ambițiile unor lideri răzvrătiți și realitatea unui electorat care rămâne fidel giganților politici. Lipsa de resurse, de vizibilitate și de lideri puternici, combinată cu lipsa de inovație în strategie, a dus multe dintre aceste formațiuni la marginea irelevanței. Cele care reușesc totuși să rămână pe scenă o fac fie prin reprezentare etnică (UDMR), fie prin nostalgia față de liderii fondatori (PMP), în timp ce restul rămân captive într-o luptă acerbă pentru supraviețuire.

”Aceste organizaţii politice, nu obligatoriu similare, au fie o problemă de notorietate, fie una de credibilitate. Unele nu sunt votate fiindcă sunt insuficient cunoscute, altele nu sunt votate fiindcă sunt prea bine cunoscute. De aici, ar trebui să pornească evaluarea opţiunilor şi oportunităţilor lor,” consideră domnul Teodorescu.

Ce șanse au să devină relevante aceste partide, în context electoral?

În perspectiva alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2024, partidele mici din România au șanse reduse de a obține reprezentare semnificativă, dar câteva formațiuni pot folosi anumite tactici pentru a-și crește vizibilitatea.

Bogdan Teodorescu opinează că ”acestea din urmă sunt un soi special de vehicule politice, caracterizate de câteva date care pot ajuta să înţelegem dacă au sau nu cum să-şi îndeplinească obiectivul – 5%. În această situaţie se află fie partide recent înfiinţate, fie dizidenţe din partide mari, fie foste partide parlamentare care au ratat măcar o intrare în parlament şi acum speră la reîntoarcere, fie partide parlamentare care au avut căderi de popularitate şi acum sunt sub prag, fie partide care s-au strecurat în Parlamentul anterior sub protecţia unor alianţe care nu mai funcţionează.”

UDMR – reprezentare etnică și strategie de coaliție post-electorală

UDMR-ul, cu aproximativ 4,9% în intenția de vot, are șanse să-și păstreze locurile în Parlament datorită sprijinului constant din partea comunității maghiare. Tactica UDMR a fost întotdeauna să negocieze prezența în coaliții guvernamentale, asigurându-și astfel influența politică în context național. În lipsa unei baze de electorat extinse în afara comunității sale, UDMR se va axa pe strategia clasică de parteneriate cu partidele mari, având șanse mari să obțină reprezentare parlamentară și să rămână relevant în negocierile pentru viitoarele guvernări.

Pro România – între ceva speranțe și dispariție

Pro România, cu un procent de 2%, se află într-o poziție critică. De la un debut promițător și o intenție de a atrage electoratul dezamăgit de PSD, partidul a pierdut constant teren. Acum, fără un lider carismatic precum Victor Ponta și fără o strategie clară, Pro România riscă să dispară complet de pe scena politică dacă nu își redefineste mesajul și nu reușește să atragă votanți din bazinul stângii tradiționale.

PMP – nostalgia ”băsistă”

Cu 1,3% intenție de vot, PMP-ul se străduiește să supraviețuiască în lipsa lui Traian Băsescu. Partidul nu a reușit să-și găsească un nou lider cu aceeași forță politică și carismă, iar încercările de a reveni în atenția publicului prin mesaje conservatoare și apeluri la valorile naționale nu au avut un impact semnificativ. Pentru alegerile din 2024, șansele PMP-ului de a intra în Parlament sunt minime dacă nu reușește să își reorienteze strategia și să construiască o campanie mai eficientă.

PUSL – Strategii și tactici: de la populism la tentative de coaliție

PUSL a încercat în mod repetat să capitalizeze pe nemulțumirea electoratului față de partidele mari, promovând un discurs populist și poziționându-se ca apărător al drepturilor omului și al valorilor sociale. Totuși, încercările partidului de a se impune ca o alternativă la clasa politică tradițională au fost în mare parte umbrite de lipsa unor lideri carismatici și a unei baze electorale puternice.

Partidul a mai avut tentative de coaliție cu alte formațiuni politice, dar aceste alianțe nu au dus la o creștere substanțială a procentului în sondaje. PUSL încearcă să-și mărească relevanța prin integrarea unor figuri mai cunoscute din spațiul public și prin atragerea unor lideri cu notorietate, dar rezultatele sunt deocamdată modeste.

Forța Dreptei – ambiții mari, resurse mici

Forța Dreptei, condusă de Ludovic Orban, cu doar 0,6% în sondaje, este un exemplu clasic al unui partid care încearcă să se poziționeze ca o alternativă, dar care nu are infrastructura necesară pentru a se face auzit. Orban încearcă să atragă electoratul de dreapta nemulțumit de PNL, dar rezultatele sondajelor arată că partidul nu are forța necesară pentru a face față giganților. O soluție posibilă ar fi o alianță cu alte formațiuni conservatoare, dar și aceasta ar fi insuficientă pentru o prezență parlamentară relevantă.

REPER – progresismul încețoșat

REPER, cu doar 0,3%, rămâne un proiect politic lipsit de claritate. Partidul creat de Dacian Cioloș se confruntă cu o suprapunere de electorat cu USR și nu reușește să se diferențieze prin politici sau acțiuni concrete. În lipsa unor resurse și a unei strategii de comunicare mai eficiente, REPER are șanse extrem de reduse de a se face remarcat în alegerile din 2024.

Deci… doar Șoșo face pragul?

”Niciun alt partid din cele care se mai văd şi care vor depune liste nu are o perspectivă reală de a intra, de unul singur în Parlament. Ideea unificării dreptei vehiculată şi de PNL şi de USR cu adresă către Forţa Dreptei, PMP, REPER, etc, mai degrabă au eşuat şi termenele de depunere a listelor s-au cam apropiat. Băsescu joacă acum o carte de apropiere de Ciucă, probabil în speranţa salvării PMP, dar potenţialul real al acestui partid este slab,” – mai spune Teodorescu. (S-a văzut la europarlamentare…) ”Cu toate acestea, atât Orban în postură de candidat la preşedinţie, cât şi organizaţiile în sine, vor drena nişte voturi de la competitorii importanţi ai dreptei cu un preţ pe care-l vom vedea. De ce? Fiindcă, Mircea Geoană ia şi el voturi tot din acest bazin al unui antipesedism de dreapta şi se află în competiţie directă atât cu Lasconi cât şi cu Ciucă pentru intrarea în turul al doilea.”

Bogdan Teodorescu zice și că:

”Oricare dintre celelalte partide mici, cu scoruri sub 2% acum, PRO România, Partidul Verzilor, PUSL şi altele (unele au şi candidaţi la preşedinţie), vor subperforma, dar vor lua voturi din zonele lor ideologice care apoi se vor redistribui celor trecuţi de prag.”

Poate ”ciugulește” ceva și partidul lui Geoană, dar întâi trebuie să existe…

”O menţiune ar trebui adăugată în legătură cu zvonitul partid al lui Mircea Geoană, cel care ar trebui să-i asigure un anumit tip de logistică în viitorul apropiat. Un scor bun al lui Geoană în primul tur, ar putea împinge acest partid peste prag. Dar şi aici trebuie aşteptat ca mai întâi lucrurile să se întâmple,” – încheie domnul Teodorescu această privire extinsă spre tabloul politic românesc actual.

Aproape de concluzie:

Partidele mici din România se află într-o poziție vulnerabilă pentru alegerile din 2024. Majoritatea nu reușesc să-și construiască un electorat stabil sau să propună soluții inovatoare, iar lipsa de lideri puternici și de resurse le limitează semnificativ șansele de a concura cu partidele mari. Singurul partid mic cu perspective de supraviețuire garantată rămâne UDMR, datorită sprijinului etnic constant, în timp ce restul formațiunilor trebuie să își regândească rapid strategiile sau să ia în calcul fuziuni și alianțe pentru a rămâne relevante.