„Pe aici nu se trece!”

Anul ăsta se împlinesc 105 ani de când, la Mărășești, unde se dădeau lupte teribile, soldații români au strigat: „Pe aici nu se trece!” Propoziția asta scurtă, tăioasă, fermă, decisivă, a intrat în istorie.

Ea nu doar că a fost strigată de ostași, dar a și fost îndeplinită. Pe acolo, pe la Mărășești, nu s-a trecut. Și, probabil, nu există român care să nu fi auzit de această, să-i zicem lozincă a soldaților noștri. Cel puțin așa vreau să cred.

Situația aceea, a anului 1917, când România era prinsă între un război care nu era al ei și o sărăcie lucie, mai ales printre țărani, nu era deloc una bună. Istoricii spun că, de fapt, se cam punea problema de totul sau nimic. Disperării venite, ca să fiu în ton, pe toate fronturile, i s-a adăugat atunci promisiunea regelui Ferdinand de a împroprietări cu mai multe hectare de pământ soldații de pe front.

Desigur că promisiunea a prins, căci mulți dintre cei care acum mânuiau pușca, veniseră de la coarnele plugului. Și, chiar dacă azi românii nu mai dau așa de mare importanță pământului, atunci el era cel mai de preț bun al celor mai multe familii.

Alături de-ai noștri, contra armatei germane, au luptat atunci pe frontul de est, și soldați francezi și ruși. În bătăliile de la Mărășești, au pierit peste 25.000 de soldați. Și, pentru deplină elocvență, despre Mărășești nu se poate vorbi fără suratele Mărăști și Oituz.

Bătălia de la Mărășești s-a desfășurat pe Frontul Român în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei, între râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu – Mărășești. În luptele de la Mărășești, armata germană a fost învinsă. Ele, luptele acestea au fost, ca intensitate și proporții, cele mai importante de pe frontul român din timpul Primului Război Mondial.