“PENSIILE NESIMȚITE” – simplu de rezolvat, greu de eliminat

Unii ar începe discuția despre acest subiect fierbinte, de la cei care au “inventat” în 1997, această categorie de “favorizați ai sorții”. Pentru a putea scăpa de păcatele trecutului, dar mai ales, pentru a reuși să îndreptăm “stângăciile” unor guvernări, trebuie să învățam să renunțăm la “vânătoarea de vrăjitoare”, să acceptăm soluțiile și să avem decența să le aplicăm.

Intensa dezbatere publică a “pensiilor nesimțite” este pe deplin justificată, în condițiile în care aproape 90% din pensionarii din România primesc, lunar, o pensie de până în 3.000 de lei! (desigur, cârcotașii cu tupeul fără margini ar comenta cu privire la rotunjirea procentului şi eliminarea zecimalelor).
 
Datele oficiale la momentul Iulie 2019 (azi, situația arată chiar mai rău, având în vedere pensionările masive din sectoarele beneficiare de legi speciale!) ne indicau faptul că, în România erau aproximativ 10.000 de pensii/indemnizații “speciale” (toate având o componentă de necontributivitate!), adică, venituri instituite în baza unor legi/statute speciale (Legea 94/1992, Legea 47/1992, Legea 303/2004, Legea 567/2004, Legea 7/2006, Legea 96/2006, Legea 223/2007, Legea 216/2015, Legea 223/2015 si OUG 57/2019). Din totalul acestora, pensiile/indemnizațiile “speciale” în cuantum de peste 10.000 de lei, au componenta de necontributivitate de peste 90%!
 
Sunt convins că mulți dintre dumneavoastră vă puneți întrebarea corectă și de bun simț: oare de ce a trebuit să inventăm categorii “speciale” pentru care toți românii să contribuie la rotunjirea pensiilor/îndemnizațiilor acestora, când ar fi fost mult mai simplu, corect și echitabil ca pentru activitatea depusă de “speciali” (exact ca în cazul celorlalți români) să fie stabilite drepturi salariale pe măsura muncii depuse (dificultate, periculozitate, uzură fizică, riscuri, obligații și interdicții etc.)?

Adică, de ce să nu avem cu toții aceeași înțelegere, și anume, că pensia trebuie să fie o rezultantă a reținerilor lunare din drepturile salariale lunare proprii pentru contribuția la bugetul de asigurări sociale și fără nicio altă contribuție de la bugetul de stat? În România, se dovedește, pentru a câta oară, că statul creează avantaje pentru cei puțini, dar “speciali” în defavoarea celor mulți, dar cu nevoi.
 
Concret! Soluția, pentru a reveni la normalitate și echitate, este simplă, dar și greu de aplicat … așa cum am precizat, deja. Partea simplă, presupune singura soluție aplicabilă, fără riscul de a fi respinsă de Curtea Constituțională. Aceasta se referă la “taxarea veniturilor din pensiile/indemnizațiile pentru limita de vârstă”, propusă în Parlamentul României, încă din Septembrie 2019 (propunere adoptată de Senat și “păstrată” și azi în sertarul președintelui Camerei Deputaților!). Soluția se referă la taxarea cu 30% pentru ceea ce depășește suma de 7.000 de lei și cu 50% ceea ce depășește suma de 10.000 de lei (fără ca taxa cumulată să fie mai mare de 50% din cuantumul pensiei/indemnizației – o depășire a acestui nivel ar reprezenta o “confiscare de venituri” şi Curtea Constituțională ar respinge-o fără echivoc!). Din același considerent, al evitării respingerii de către Curtea Constituțională, trebuie înțeles și faptul că nu se poate interveni (în sensul reducerii acestora) asupra pensiilor/îndemnizațiilor pentru limită de vârstă, aflate în plată, decât prin aplicarea unei astfel de taxe (desigur, se poate discuta asupra valorii plafonului de la care să se aplice această taxă). Orice schimbare în sistemul de pensii trebuie luată în considerare doar pentru viitor. Astfel, dacă pentru pensiile/indemnizațiile pentru limită de vârstă în plata, există doar această soluție, cea a taxării acestora, pentru cei care urmează să iasă la pensie (printr-o nouă lege a pensiilor) trebuie avute în vedere cel puțin două principii fundamentale: nicio pensie nu trebuie să fie mai mare decât salariul și toate pensiile să se bazeze pe principiul contributivității.
 
Dacă aceasta este partea simplă în rezolvarea problemei pensiilor “nesimțite”, partea grea a eliminării acestora derivă din teama decidenților de a-şi atrage nemulțumirea “specialilor”, adică a celor din categoria cea mai însemnată a privilegiaților statului roman, în special a “justițiarilor” (procurorii si judecătorii).
 
Așadar, înțelegem cu toții că, niciunul dintre decidenții cu “slăbiciuni” (marea lor majoritate), nu vor dori să întâlnească, în calitate de “acuzat”, vreun “special” deranjat de acțiunea de diminuare a veniturilor sale substanțiale!
 
Așa că, dorința “sălbatică” a celor două voci “respectabile” și “reprezentative”, ale curentului pro-eliminare a “pensiilor nesimțite” (în maximum 30 de zile de oricând și până oriunde), Rareș Bogdan și Marcel Ciolacu, nu este altceva decât un teatru ieftin, dar plătit scump și nejustificat de către noi, românii.