Pescărească. De ce nu se prinde știuca în octombrie. Fir întins !

Știuca (Exos Lucius) este trofeul mult râvnit al oricărui pescar care merge în Delta Dunării, în principal la pescuit de ștuică, în mediul lor cel mai favorabil, unde exemplarele capturate pot ajunge și la doi metri.

Delta este bogată în știucă, dar nu numai. Aici trăiesc 133 de specii de pește.

Știuca preferă apele liniștite, limpezi, cu fundul curat, în care ,,zburdă” peștii mici, iar Delta abundă în astfel de ochiuri de apă.

20:16, 01.10.2024 • ECONOMIE

O bătălie pierdută în Marea Neagră. România a ajuns la capturi cu mult în urma Rusiei și Turciei

Locurile preferate de ea sunt acelea din care poate porni o ambuscadă,  în general în apropierea unui perete de stuf sau pâlc de papură, printre nuferi sau vegetații plutitoare, lângă o masă de ierburi submerse, rădăcini de copaci etc.

Ca descriere, știuca prezintă un corp alungit, ușor turtit lateral, capul lunguieț ca un cioc de rață, gură largă, dinți (cca 700) puternici și ascuțiți. Culoarea spatelui variază de la gri-verzui la galben, la negru sau cafeniu. Flancurile sunt marmorate cu pete maronii, oliv sau negricioase. Burta este gălbuie sau albicioasă.

Știucile sunt prădători care se hrănesc cu pești mai mici, precum bibanii, crapul, carasii și alți pești, precum și crustacee, insecte și alte organisme acvatice. Prada este adesea atacată rapid, știucile folosind dinții ascuțiți pentru a prinde și a înghiți prada. Practic, se hrănesc cu orice vietate acvatică care le intră în gură, de la insecte la pești și chiar propriii pui.

Cum pescuim la știucă?

Dacă te întreabă cineva sinonimul cuvântului știucă ar trebui să răspunzi – Delta. E normal, până la urmă, toate structurile de relief ale Deltei te duc cu gândul numai la ea, acolo este paradisul, locul unde se împlinesc vise pline de metale strălucitoare și guri imense pline de dinți pe măsura dinozaurilor.

Da, avem în față un dinozaur, un animal care a reușit să supraviețuiască atâta amar de vreme, așa că măcar pentru atâta lucru să îi arătăm respectul pe care îl merită.

Este bine știut că, dacă te duci „la știucă”, îți trebuie așa: una bucățică barcă + om care să cunoască desișurile canalelor și jăpșelor foarte înșelătoare și pline de surprize, după asta una bucățică trusă plină cu tot felu de fierătănii care mai de care mai atrăgătoare.

Bun, acum nu vă lăsați înșelați de toată gama imensă de linguri, căutați ce este mai bun, în sensul în care producătorul să fie renumit atât la noi în țară cât și de afară, eu prefer cele autohtone, care sunt foarte bine testate pe apele noastre și în special în Deltă.

Alegerea nălucii poate fi cea mai dificilă etapă, așa că vă dau un sfat simplu, nu vă luați după nimeni, mergeți întotdeauna pe mâna dumneavoastră, încredeți-vă în instinctul vostru de pescar.

Și în al doilea rând, alegeți-o pe aceea cu care ați avut cele mai multe capturi, aceea este cea mai bună pentru dumneavoastră. Și de fiecare dată când treceți pe la magazine, mai luați-vă câte o lingură de aceea bună de care știți numai voi, este foarte utilă treaba asta. Încă un sfat pentru lingură, cea mai prinzătoare lingură este aceea care prinde pe cădere, deci lăsați lingura să cadă spre fundul apei!

Acum, locurile de pescuit ale știucii sunt nenumărate în Deltă, rămâne la alegerea voastră unde vă duceți. Ce sfat vă pot oferi este să tatonați terenurile de la marginea desișului acvatic, pâlcuri răzlețe de stuf și nu uitați de apa adâncă, vara, când este foarte cald, acolo veți găsi capturile capitale.

Să nu vă fie frică de bălțile cu multe plante acvatice, încercați și acolo, chiar dacă vă demoralizează brădișul care vine până la suprafața apei, încercați cu o lingură mare, de preferat un piscot cu o greutate de până la 9-12 gr. Plimbați-l pe la suprafața apei, pleoscăind apa și nu lăsați de loc să cadă pe fund, veți avea surprize mari!, scrie Infodelta.ro

Dar, de ce nu se prinde știuca în octombrie ?

Un secret pe care numai pescarii veterai îl știu și îl păstrează cu strictețe este că în octombrie te duci degeaba la pescuit de știucă.

Dinții de știucă sunt înlocuiți cu alții noi pe măsură ce se pierd sau se uzează pe parcursul întregii vieți a peștelui. Nu degeaba este poreclită ,,dinozaurul” apelor. Fălcile știucii sunt pline de dinți ascuțiți ca un fierăstru, necruțători pentru orice pradă.

Dar, există și perioada în care știuca schimbă cei mai mulți dinți, și nu mai poate mușca momeala din lansetă, și chiar dacă o prinde, îi scapă, pentru că nu mai are puterea dinților care să strângă ca o menghină.

Lunile octombrie – noiembrie sunt lunile în care știuca schimbă cei mai mulți dinți, și este mai puțin activă, nu mai aleargă după hrană, cum o face în mod obișnuit, pentru că trebuie să-și conserve energia și să se îngrașe, să prindă putere pentru expulzarea icrelor în lunile februarie-martie.

Pescarii au puține șanse să prindă știucă în octombrie, pentru că peștele nu mai iese la suprafață și nu mai aleargă să prindă ,,momeala” pe care o crede pește, lingura argintie, plimbată de firul mulinetei sub luciul apei.

Pentru a crește în greutate, o știucă trebuie să consume între patru și șase kilograme de hrană pentru fiecare kilogram adăugat la greutatea sa. Pentru asta, stă mai mult la pândă, în zonele cu stuf, unde mișună peștii mici, de toate felurile. Temperatura optimă de hranire pentru știucă este de 17-18 grade Celsius.

Reproducere. Cand depune icre știuca

Maturitatea sexuală a știucii este atinsă la vârsta de 3-4 ani. În  februarie-martie, când temperatura apei atinge 8 -10°C, femela depune icrele pe vegetație, iar masculii fertilizează ouăle.

Ouăle sunt apoi protejate de părinți până când eclozează. Tineretul știucilor este vulnerabil la prădători și are nevoie de protecție în primele stadii de dezvoltare.

Longevitatea maximă la știuci este de 33 de ani, dar de regulă este sub 12-15 ani și chiar mai scurtă, dacă devin pradă pescarilor în tinerețe.

Delta Dunării rămâne este un ecosistem vast și vibrant, care se dezvăluie călătorului ajuns aici, în toată splendoarea sa. Acest colț de paradis natural este locuit de o varietate incredibilă de viețuitoare, care uimește pe oricine se aventurează să îl exploreze.

Într-o călătorie prin labirintul apelor Deltei, vei descoperi, alături de alte vietăți din fauna Dunării, o diversitate rarisimă de pești, fiecare având un rol esențial în echilibrul delicat al ecosistemului. Unii se ascund în stufărișuri sau în albia apei, alții își croiesc drum prin apele liniștite ale canalelor și bălților.

De la somnul care înoată domol și leneș până la vioiciunea știucilor și a bibanilor, fiecare specie de pește are caracteristicile sale unice. Unii sunt maeștri ai mimetismului, alții își agonisesc hrana cu acrobații spectaculoase.

Indiferent dacă ești veteran în ale pescuitului sau abia ți-ai descoperit pasiunea pentru sportul cu undița, Delta oferă tuturor bogăția apelor sale.

Delta Dunării este numită ,,raiul pescarilor”, pentru că această regiune unică este adăpostul unei diversități impresionante de 133 de specii de pești și oferă condiții ideale pentru practicarea pescuitului într-un mediu sălbatic și plin de frumusețe.

Cele mai representative exemplare din varietatea de pești ai Deltei Dunării

Somnul (Silurus glanis), Știuca (Esox lucius), Crapul (Cyprinus carpio), Bibanul (Perca fluviatilis), Avatul (Aspius aspius), Roșioara (Scardinius erythrophthalmus), Linul (Tinca tinca), Șalăul (Sander lucioperca), Plătica (Abramis brama).

Pescarii amatori trebuie să știe că pot obține premise de pescuit gratuity, un gen de abonament anual, de Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură.

Această pagină https://permise.anpa.ro:12443/portal-public/permis este destinată persoanelor interesate să obțină un permis de pescuit recreativ valabil pentru Dunăre cu brațele sale și habitatele piscicole naturale necontractate sau Marea Neagră.

Fir întins ! Dar, atenție, pescari, dimensiunea minima a știucii care poate fi reținută este de 40 de centimetri. Restul, o pupați, vă fotografiați cu ea și îi dați drumul în liberate.