Pink Floyd: De la Pompeii la IMAX – Legătura între un concert legendar și viitorul muzicii

În 1971, Pink Floyd a transformat o idee neobișnuită într-un documentar legendar. În loc să se prezinte unui public entuziast, trupa a decis să filmeze un concert în ruinele unui amfiteatru roman din Pompei, Italia, unde doar câțiva membri ai echipei de filmare au asistat la interpretările lor iconice. Acest experiment a rezultat în filmul „Pink Floyd: Live at Pompeii”, un documentar unic care va fi acum re-lansat, într-o versiune remasterizată 4K, în sălile de cinema IMAX.

Deși concertul în sine nu a avut un public tradițional, atmosfera filmului a fost amplificată de setările grandioase ale Pompeii și de interpretările de neuitat ale membrilor trupei: Nick Mason, Roger Waters, David Gilmour și Richard Wright. Filmul a devenit un simbol al viziunii avangardiste a trupei, care căuta mereu noi forme de a-și exprima muzica, scrie Rolling Stone.

Nick Mason, bateristul trupei, își amintește de acea perioadă ca fiind una destul de neașteptată. „Inițial, a fost ciudat, dar ne-am obișnuit cu ideea. Jucam pentru noi înșine, ca pe scenă, dar fără un public real. A fost un mod diferit de a crea atmosferă, iar Pompeiul a adus ceva cu totul special.”

Una dintre piesele emblematice din acest concert, „Echoes”, a fost o piesă cu un impact deosebit asupra sound-ului trupei din acea perioadă. A devenit un precursor al stilului ce va define viitorul album „The Dark Side of the Moon”. Mason își amintește cum, în acele zile, trupa cânta cu o încredere proaspătă și un simț al creativității neîngrădit, un sentiment pe care l-au căpătat pe măsură ce învățau să lucreze într-un mediu mai liber, în afacerea muzicală influențată de succesul „Sgt. Pepper’s” al celor de la The Beatles.

Pentru Mason, revederea acestui film a fost o experiență curioasă. „Am revenit în Pompei în 2023 și, sincer, nu mai țineam minte prea multe detalii din acea perioadă. Însă, ceea ce îmi amintesc clar este atmosfera de acolo: praful, căldura și sentimentul de unicitate al locului.” Pompeiul, cu toate ruinele sale istorice, a creat cadrul perfect pentru o muzică despre care Mason recunoaște că era „făcută pentru a te transporta într-un alt univers.”

Unul dintre momentele celebre din filmul original este secvența cu Roger Waters lovind un gong mare, un simbol al performanței trupei, dar și al spiritului nonconformist ce îi caracteriza.

De asemenea, filmul include și scene filmate în studiourile din Paris și Abbey Road, unde Pink Floyd lucra la înregistrările pentru „The Dark Side of the Moon”, un album ce urma să devină un clasic al muzicii rock.

În această re-lansare, „Pink Floyd at Pompeii – MCMLXXII”, filmul a fost remasterizat și are un sunet remaniat în Dolby Atmos, iar pentru fani, aceasta va fi o oportunitate de a experimenta muzica trupei într-un mod complet nou, cu o calitate vizuală și sonoră îmbunătățită. În plus, filmul include și secvențe suplimentare, precum o piesă inedită ce are un câine ca solist vocal, numită „Mademoiselle Nobs”.

Pe lângă acest re-lansare, Mason își amintește și despre viziunea lor artistică în ceea ce privește spectacolul live. „Am fost determinați să facem ceva mai interesant decât doar patru oameni pe scenă. De la început, am folosit efecte vizuale și lumini pentru a transforma fiecare concert într-un spectacol total.”

La mai bine de 50 de ani de la acel concert, filmul „Live at Pompeii” rămâne un simbol al unui capitol esențial din istoria muzicii rock. Trupa care a fost la începutul carierei sale încă departe de celebritate și de Woodstock-ul din 1969, a ajuns să redefinească ceea ce înseamnă un concert live, iar Pompeiul rămâne o dovadă a dorinței lor de a inova continuu, chiar și în fața unui public inexistent.

Pe măsură ce re-lansarea filmului aduce un nou val de recunoaștere pentru Pink Floyd, Mason reflectă asupra moștenirii lăsate de trupă: „Suntem mândri de ce am realizat și de cum muzica noastră a rămas relevantă. Cred că, în ciuda tuturor schimbărilor din industrie, muzica noastră va continua să fie apreciată, pentru că vine dintr-un loc autentic.”

Această re-lansare nu este doar o revenire la un moment de referință din carierele lor, dar și un omagiu adus moștenirii unei trupe care a schimbat nu doar muzica rock, ci și modul în care aceasta a fost percepută de publicul global.