Plămânii Planetei sunt în mare pericol: Peste o treime din pădurea amazoniană luptă să-și revină după o secetă dezastruoasă

Pădurea amazoniană, considerată „plămânii planetei”, se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește capacitatea sa de a se recupera după secetă, conform unui nou studiu. Acesta avertizează asupra unei „încetiniri critice” a procesului de recuperare a acestui ecosistem de importanță globală, ceea ce ridică serioase îngrijorări legate de rezistența sa la colapsul ecologic.

Încetinirea critică a recuperării

Studiul arată că mai mult de o treime din pădurea tropicală amazoniană luptă să se recupereze după perioade de secetă, ceea ce indică o slăbire a rezilienței acesteia. Amazonul, cea mai mare pădure tropicală din lume și cel mai mare rezervor terestru de carbon, se degradează și se apropie de un punct critic, dincolo de care recuperarea ar putea deveni imposibilă.

În ultimele două decenii, Amazonul a trecut prin patru perioade de secetă extremă, deși astfel de evenimente ar trebui să aibă loc doar o dată într-un secol. Aceste secete, exacerbate de schimbările climatice cauzate de activitatea umană, pun o presiune intensă asupra copacilor și plantelor, multe dintre acestea murind din cauza deshidratării.

Rezultatele studiului

Publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, studiul a analizat imagini satelitare ale activității vegetației din perioada 2001-2019. Peste zeci de mii de pixeli, fiecare acoperind o suprafață de 25 km pătrați, au fost examinați lunar și corelați cu datele locale de precipitații. Scopul autorilor a fost să investigheze modul în care „frecvența, intensitatea sau durata secetelor contribuie la pierderea stabilității vegetației amazoniene”.

Cercetătorii au descoperit că 37% din vegetația matură din regiune prezenta un trend de încetinire a recuperării. Deși modelele variau de la o zonă la alta, zona de sud-est a Amazonului, puternic defrișată și degradată, era cea mai vulnerabilă la un „eveniment de cotitură”, adică un declin catastrofal către un stadiu mai uscat al pădurii tropicale.

Impactul secetelor

Intensitatea secetei s-a dovedit a fi un factor mai semnificativ decât frecvența acesteia, deși o combinație a celor două era cea mai destabilizatoare. Johanna Van Passel, autoarea principală a studiului, a subliniat că imaginile satelitare arată doar o parte din imaginea de ansamblu, iar situația de sub coronament ar putea fi și mai gravă. „Copacii sunt ultima parte a ecosistemului care prezintă semne de colaps, deoarece au ciclul de viață cel mai lung și sunt cei mai capabili să facă față stresului”, a explicat ea. „Dacă deja observăm un punct de cotitură la nivel macro, atunci la nivel micro situația trebuie să fie și mai gravă”.

O veste proastă pentru Amazon și pentru lume

Amazonul este casa a 15.000 de specii de copaci, care ajută la captarea dioxidului de carbon din atmosferă. Totuși, această abilitate, precum și reziliența generală a pădurii, sunt slăbite de haosul climatic cauzat de arderea arborilor, gazelor, petrolului și cărbunelui. Studiul sugerează că rata încetinită de recuperare a pădurii ar putea fi un „indicator timpuriu” al unui colaps ecologic de mare amploare.

Van Passel a subliniat că aceasta este o veste extrem de îngrijorătoare pentru viitorul Amazonului. „Este un semnal de avertizare că un punct de cotitură poate fi atins în viitor dacă aceste secete continuă să crească în intensitate și frecvență”.

Viitorul pădurii amazoniene

Anul trecut, Amazonul, care găzduiește cel mai mare corp de apă dulce din lume, a suferit o secetă devastatoare care a lăsat râurile la niveluri minime record, a agravat incendiile forestiere și a provocat moartea în masă a peste 100 de delfini de râu. Aceasta a fost o continuare a unei tendințe mai largi. Studiul notează că zonele Amazonului care au avut cele mai scăzute precipitații din anii 2000 au suferit cea mai mare scădere a stabilității.

Copacii sunt mai predispuși să moară în timpul secetelor intense și foarte calde din două motive: eșec hidraulic, care apare atunci când vasele de xilem ale plantei se rup și își pierd capacitatea de a pompa apă, și înfometarea cu carbon, care apare atunci când copacii sunt forțați să își închidă stomatele și, în final, sufocă din cauza lipsei de fotosinteză.

Sezoanele ploioase devin mai scurte și mai intense, ceea ce afectează și capacitatea pădurii de a se recupera după secetă, deoarece multe specii de copaci nu au evoluat pentru a face față condițiilor extreme.

Soluții pentru viitor

Studiul avertizează că schimbarea ciclului intern al precipitațiilor în zonele afectate „ar putea declanșa un efect de cascadă, ducând la o încetinire și în alte părți ale pădurii amazoniene, cu implicații globale asupra altor puncte de cotitură”. Pentru a contracara acest lucru, se solicită factorilor de decizie internaționali să protejeze pădurile mature, popoarele indigene și alte comunități tradiționale, precum și să reducă emisiile globale de gaze cu efect de seră.

„Mesajul pentru factorii de decizie este că trebuie să protejăm pădurea care încă există, în special în sudul Amazonului. Fermierii ar trebui să înceteze să taie pădurea, deoarece pierd atunci când acest lucru reduce precipitațiile”, a spus Van Passel. „Trebuie să oprim schimbările climatice. Avem toate aceste informații, acum să acționăm în consecință… Sunt îngrijorată, dar și speriată”.

Pădurea amazoniană se află într-un punct critic, iar acțiunile noastre de acum vor determina viitorul acestui ecosistem vital. Protejarea și restaurarea Amazonului nu sunt doar o necesitate ecologică, ci și o responsabilitate globală.