Planul bugetar al României: Un castel de cărți de joc pe nisip

Guvernul României a trimis la Bruxelles Planul bugetar-structural pe termen mediu 2025-2031, un document care își propune să traseze direcția pentru stabilitatea economică a țării și să ofere Uniunii Europene o viziune coerentă asupra felului în care România intenționează să atingă obiectivele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Cu toate că documentul conține proiecții optimiste și prevede reforme care ar putea transforma economia, există o serie de vulnerabilități și riscuri semnificative care ar putea submina reușita acestuia. Aceste puncte slabe sugerează că atingerea obiectivelor bugetare ambițioase va depinde de o implementare impecabilă a reformelor și de stabilitatea contextului internațional.

1. Optimism prudent sau proiecții riscante?

Guvernul mizează pe o creștere constantă a PIB-ului și pe îmbunătățirea colectării veniturilor din taxe, două elemente esențiale pentru atingerea stabilității fiscale. Planul este bazat pe ipoteza că veniturile vor crește, susținute de o digitalizare accelerată și de măsuri de combatere a evaziunii fiscale, ce ar trebui să optimizeze colectarea veniturilor și să crească predictibilitatea financiară. Totuși, România a avut, în ultimii ani, dificultăți în implementarea unor astfel de măsuri, iar întârzierile digitale și obstacolele administrative rămân o provocare. Proiecțiile pe termen lung par a fi construite pe o bază fragilă, una care depinde de capacitatea țării de a depăși bariere cronice, precum birocrația și lipsa de personal specializat.

În plus, reformele fiscale vor aduce inițial un impact modest asupra bugetului, estimat la doar 0,5% din PIB până în 2026, iar mare parte din plan se bazează pe ipoteza că aceste măsuri vor aduce rezultatele scontate. Un eventual eșec în implementarea lor ar afecta semnificativ capacitatea de colectare a veniturilor și, în consecință, echilibrul bugetar.

08:18, 18.11.2024 • POLITICĂ

Marcel Ciolacu merge luni la Bruxelles. Întâlniri cu secretarul NATO și alți oficiali europeni

Exclusiv

07:59, 15.11.2024 • Transporturi

Zbor întârziat la TAROM! Gabriela Firea: Nu este prima oară când sunt întârzieri pe această rută

2. Reducerea fondurilor europene și vulnerabilitatea investițiilor publice

Planul bugetar prevede o diminuare a veniturilor din fondurile europene din 2027, când fondurile PNRR se vor epuiza. În lipsa acestor fonduri, România se va vedea nevoită să identifice alte surse de finanțare pentru proiectele de infrastructură, educație, sănătate și digitalizare, domenii unde fondurile europene au jucat până acum un rol determinant. Lipsa de fonduri externe va impune o reorientare a resurselor bugetare interne, iar capacitatea de a menține proiectele de investiții strategice va depinde de măsura în care statul reușește să atragă alte surse de finanțare, în special prin investiții private.

Reducerea veniturilor din politica de coeziune, care a fost o sursă constantă de sprijin pentru economia României, agravează vulnerabilitatea planului. Într-o economie dependentă de fondurile UE, limitarea acestor resurse ar putea avea efecte pe termen lung, punând sub semnul întrebării capacitatea României de a-și susține creșterea economică și dezvoltarea socială în mod durabil.

3. Exploatarea proiectului Neptun Deep – o sursă riscantă de venituri

O componentă majoră a planului bugetar este exploatarea gazelor naturale din proiectul Neptun Deep, începând cu 2027. Proiectul este prevăzut să genereze venituri semnificative prin redevențe și accize aplicate gazelor naturale, însă aceste venituri sunt strâns legate de evoluția pieței energetice globale. Fluctuațiile prețului gazelor naturale sau o scădere a cererii globale ar putea afecta semnificativ veniturile anticipate.

În contextul tranziției către o economie verde, cererea pentru gaze naturale ar putea să scadă pe termen lung, punând presiune asupra acestui proiect strategic. Astfel, deși proiectul Neptun Deep este o oportunitate importantă, dependența excesivă de acesta reprezintă un risc pe termen lung pentru sustenabilitatea veniturilor bugetare.

4. Reforma fiscală și costul social al ajustărilor

Pentru a atinge țintele bugetare, planul prevede o serie de reforme fiscale și ajustări ale contribuțiilor sociale. Majorările propuse sau eliminarea unor facilități fiscale actuale vor genera inevitabil un impact social, în special asupra segmentelor vulnerabile și asupra micilor întreprinzători. Astfel de măsuri vor genera, probabil, nemulțumiri în rândul cetățenilor și riscuri de instabilitate politică.

Reforma fiscală va afecta direct mediul de afaceri, care ar putea să răspundă negativ, având în vedere că stabilitatea fiscală și predictibilitatea sunt esențiale pentru atragerea și menținerea investițiilor. În cazul în care planul nu reușește să fie implementat fără a provoca tensiuni majore în societate și economie, echilibrul bugetar ar putea să fie grav afectat.

5. Ajustarea insuficientă a contribuțiilor de asigurări sociale în contextul îmbătrânirii populației

Planul menține veniturile din contribuțiile de asigurări sociale la un nivel constant de 10,8% din PIB pe termen mediu, o abordare ce nu pare să ia în calcul riscurile demografice. Pe fondul îmbătrânirii rapide a populației și al creșterii presiunii asupra sistemului de pensii, România riscă să se confrunte cu o majorare abruptă a cheltuielilor pentru asigurările sociale, un aspect care nu a fost tratat cu suficientă atenție în plan. O subestimare a acestui risc ar putea expune bugetul la presiuni suplimentare în viitor, forțând astfel guvernul să facă ajustări financiare rapide și costisitoare.

6. Redevențele resurselor naturale – un plan ambițios dar riscant

Veniturile nefiscale sunt proiectate să crească prin actualizarea redevențelor aplicate resurselor naturale, un demers ce ar putea fi întâmpinat cu rezistență din partea operatorilor economici. În general, majorările de redevențe sunt percepute de operatori ca o povară suplimentară, iar unele companii ar putea reduce investițiile sau, în cazuri extreme, ar putea chiar să conteste măsurile, apelând la instanțe internaționale. Planul are nevoie de o implementare prudentă și de consultări cu actorii economici pentru a evita o reacție negativă din partea acestora și pentru a asigura o creștere sustenabilă a veniturilor din resurse naturale.

7. O vulnerabilitate constantă la contextul global

Toate proiecțiile bugetare ale planului sunt fundamentate pe o creștere constantă a PIB-ului, o ipoteză care nu ia în calcul vulnerabilitatea României la șocurile externe. O eventuală recesiune globală, fluctuațiile economiei mondiale, conflictele geopolitice sau schimbările climatice neprevăzute ar putea avea un impact devastator asupra economiei românești. În lipsa unor măsuri de protecție, precum crearea unui fond suveran de rezervă, statul român ar putea ajunge în situația de a recurge la măsuri de austeritate pentru a menține echilibrul bugetar.

8. Riscurile întârzierilor în implementarea digitalizării și reformei administrației

Un alt pilon al planului este digitalizarea administrației și combaterea evaziunii fiscale, măsuri care ar trebui să crească colectarea veniturilor și să reducă pierderile fiscale. Totuși, România s-a confruntat în mod repetat cu dificultăți în realizarea digitalizării, și, deși beneficiile sunt incontestabile, întârzierile și obstacolele birocratice pot întârzia semnificativ aceste rezultate. Dacă administrația publică nu reușește să implementeze aceste proiecte în ritmul necesar, veniturile bugetare anticipate s-ar putea dovedi nerealiste, iar deficitul bugetar ar putea să se accentueze.

Provocări majore pentru stabilitatea fiscal-bugetară

Planul bugetar 2025-2031 al României reprezintă o viziune ambițioasă asupra viitorului economic al țării, dar fragilitatea sa este evidentă în fața unei multitudini de riscuri și incertitudini. Abordarea acestor provocări va necesita nu doar un angajament ferm din partea autorităților, dar și o stabilitate politică și economică pe termen lung, ceea ce, până în prezent, s-a dovedit a fi dificil de atins.