Pledoarie pentru o carte! Pentru mai multe…

Ținem în mână o carte și mintea ne zboară dincolo de cele scrise în ea. Cam în felul acesta: s-au tăiat niște copaci, dacă ne raportăm la o gândire simplistă. Acei copaci au fost duși la prelucrare cu vehicule ce au fost fabricate cu consum de materiale și energie. Fabrica de prelucrare consumă curent produs din ceva care a ars, extras de undeva.

Lemnul tăiat s-a transformat în hârtie prin procese specifice, care generează poluare, ca și în cazul vehiculul mai sus amintit. Cartea a fost tipărită printr-un proces evident poluant. Cel care a scris-o a stat la lumina lămpii, la cea a becului chior dintr-o garsonieră insalubră, sau s-a lăfăit împărătește într-un palat moștenit sau câștigat de-a lungul timpului. Curent, și iar curent. Curent consum și eu la laptopul pe care scriu aceste cuvinte. În concluzie: cartea poluează! MASIV! Să se interzică, zic, ca în Fahrenheit 451! Ecologia cere sacrificii, ar spune mulți.

Daaar, să tai copacii, să zicem cinstit, să îi prelucrezi, să îi vinzi, să utilizezi masiv producția pe lanțul de evoluție al lemnului din pădure în raftul bibliotecilor însemnă muncă remunerată, învârteală a banilor în economie, PIB crescut, bunăstare economică dar și intelectuală. Deci, iertați că încep propoziția așa, nu ”ardeți” cărțile. Cumpărați-le, citiți-le, dăruiți-le! Și redeschideți bibliotecile acolo unde s-a uitat de ele! E atât de simplu…