Politica românească: între ideologie și simulacru

În România, ideologiile politice, în sensul lor clasic de sumă de idei articulate în doctrine și transpuse în politici publice coerente, există mai degrabă pe hârtie sau în discursurile politicienilor. În realitate, scena politică românească este dominată de simulacre – structuri și discursuri care mimează ideologiile autentice, dar care sunt, în fapt, incoerente și adesea doar un pretext pentru a masca interesele de grup. Aceasta realitate nu este doar frustrantă pentru alegătorii responsabili, ci și periculoasă pentru sănătatea democratică a țării.

Definițiile ideologiilor și simulacrelor

Ideologia, în sensul său tradițional, este un set de credințe și principii care ghidează acțiunile politice și sociale ale unui grup sau individ. În mod ideal, acestea se transpun în politici publice care reflectă acele valori și credințe. În contrast, simulacrul este o imitație superficială a unei ideologii, un fel de „fals autentic” care păstrează forma exterioară, dar care este gol de conținut și substanță.

O lume a discursurilor goale

Politicienii români sunt maeștri în arta discursului gol. În campaniile electorale, discursurile sunt pline de promisiuni grandioase și de apeluri la valori tradiționale sau moderne, dar odată ajunși la putere, aceste promisiuni se disipă în ceață. În locul implementării unor politici coerente, vedem doar măsuri ad-hoc, care servesc mai degrabă interesele de moment ale unor grupuri de influență decât binele comun.

Această lipsă de coerență nu este întâmplătoare. Ea este simptomatică pentru o politică ce nu este ghidată de principii solide, ci de necesități imediate și de interesele celor care controlează pârghiile puterii. În absența unei ideologii autentice, politica devine o scenă de teatru unde actorii poartă măști, iar scenariile sunt scrise în funcție de circumstanțele de moment.

Scena politică românească, în special în ultimii ani, a fost dominată de o serie de pseudo-ideologii și mișcări care par mai mult construite pe fundamente de oportunism decât pe principii ideologice solide. Aceste pseudo-ideologii sunt, în esență, niște cocktail-uri ideologice formate din populism, naționalism de ocazie, conservatorism simulacru și un liberalism de fațadă.

Pseudo-ideologii în politica românească

1. Populismul de ocazie – Este probabil cea mai răspândită și „populară” pseudo-ideologie pe scena politică. Fiecare partid, de la stânga la dreapta, a îmbrățișat la un moment dat un discurs populist, menit să capteze atenția maselor prin promisiuni generoase, dar lipsite de substanță reală. Populismul acesta de ocazie se traduce prin creșterea pensiilor, salariilor minime, scăderea taxelor sau alte măsuri economice greu de susținut pe termen lung. Politicienii folosesc acest populism ca pe un instrument electoral, fără vreo preocupare reală pentru sustenabilitatea măsurilor propuse.
2. Naționalismul de fațadă – După 2016, am observat o reactivare a unui naționalism de fațadă, care se concentrează pe teme precum protecția valorilor naționale, tradiție, religie și lupta împotriva „pericolelor” externe (de exemplu, imigrația, globalismul sau influențele culturale străine). Însă acest naționalism este mai degrabă o marfă electorală decât o convingere reală. Partidele care promovează acest naționalism sunt adesea inconsistente, combătând influențele externe doar când convine discursului lor.
3. Conservatorismul ipocrit – Deși conservatorismul ar trebui să însemne respect pentru tradiție și moralitate, în România el este adesea manipulat pentru a justifica stagnarea socială și rezistența la reforme autentice. Politicienii care se declară conservatori o fac mai mult pentru a-și consolida baza electorală, apelând la teme precum familia tradițională sau moralitatea publică, dar ignoră aspecte esențiale precum dezvoltarea economică sustenabilă sau reforma sistemului de educație.
4. Liberalismul de carton – Partidele liberale românești adesea se autoproclamă susținătoare ale pieței libere și ale drepturilor individuale, dar în realitate, acțiunile lor sunt mai degrabă contradictorii. Liberalismul românesc este, în multe cazuri, mai degrabă o etichetă decât o realitate ideologică. Liberalii români au fost acuzați frecvent de nepotism, corupție sau de promovarea unor politici economice care favorizează doar o elită restrânsă.

Există vreunul mai acătării?

E greu de spus dacă există vreun curent ideologic care să fie „mai acătării” în România actuală, pentru că toate aceste pseudo-ideologii sunt mai mult niște adaptări temporare la contextul politic și social, decât convingeri autentice. Partidele românești sunt, în general, pragmatice până la extrem, ceea ce înseamnă că își schimbă discursul și „ideologia” în funcție de sondaje, context electoral și interesele liderilor lor.

Există, totuși, mici inițiative și partide mai noi care încearcă să propună ceva diferit, dar acestea se lovesc de dificultatea de a capta atenția unui electorat deja blazat și sceptic. Partidele noi și mici tind să fie mai idealiste, dar fără o masă critică de votanți, devin marginale.

Publicul românesc: alegători de ideologii sau de alte criterii?

Publicul românesc nu pare să fie foarte interesat de ideologii, cel puțin nu în forma lor clasică. Alegătorii români sunt, în general, mai degrabă preocupați de problemele cotidiene și imediate, cum ar fi nivelul de trai, pensiile, salariile, accesul la sănătate și educație, decât de orientările ideologice ale partidelor.

Astfel, mulți români votează pe baza unor criterii care au mai puțin de-a face cu ideologia și mai mult cu aspecte precum:

• Personalitatea liderilor – Mulți alegători se lasă influențați de carisma sau notorietatea liderilor politici, mai degrabă decât de programul sau ideologia partidului.
• Promisiunile electorale – Într-o țară unde bunăstarea materială rămâne o preocupare centrală, promisiunile de creștere a salariilor, pensiilor sau scăderea taxelor au un impact major asupra votului.
• Rețelele de influență locală – În multe zone, structurile de influență locală, fie ele bazate pe relații de familie, prietenie sau interese economice, joacă un rol crucial în orientarea votului.
• Teama de schimbare – Mulți români preferă stabilitatea și votul pentru „ceea ce cunosc” în locul unor schimbări radicale care vin cu necunoscute și riscuri.

Scena politică românească este una în care ideologiile autentice sunt rare și adesea eclipsate de oportunism și populism. Alegătorii nu par să fie atrași de ideologii clare și bine definite, ci mai degrabă de promisiuni pragmatice și figuri carismatice. În acest context, politica românească rămâne fluidă, volatilă și greu de definit în termeni ideologici tradiționali.

De ce lipsește coerența ideologică?

Există mai multe motive pentru care ideologiile autentice nu reușesc să se impună în politica românească:

1. Istoria recentă: Trecerea abruptă de la comunism la democrație a lăsat urme adânci. După 1989, partidele politice au fost nevoite să se construiască de la zero, într-un context în care ideologiile nu aveau timp să se maturizeze. Mulți politicieni proveneau din vechile structuri comuniste și au adus cu ei metode și mentalități care nu se potriveau cu noile realități democratice.
2. Cultura politică: Cultura politică românească este caracterizată de un cinism profund față de clasa politică și de un nivel scăzut de încredere în instituțiile democratice. Acest cinism se traduce într-o toleranță largă față de incoerențele și simulacrele politice, pe principiul „toți sunt la fel”.
3. Interesele de grup: Politica românească este profund influențată de rețele de interese economice și sociale care traversează partidele. Aceste rețele sunt adesea mai puternice decât partidele în sine și dictează prioritățile și acțiunile politicienilor. În acest context, ideologiile sunt adaptate și manipulate pentru a servi aceste interese, și nu invers.
4. Lipsa educației politice: Educația politică a cetățenilor este slabă. Mulți alegători nu au cunoștințele necesare pentru a discerne între ideologii autentice și simulacre, iar acest lucru permite politicienilor să scape cu incoerențe și contradicții flagrante.

Consecințele simulacrelor doctrinare

Această situație are consecințe grave asupra sistemului democratic și asupra dezvoltării României. În primul rând, subminează încrederea în sistemul politic și în instituțiile democratice. Când alegătorii își dau seama că promisiunile electorale sunt doar vorbe goale, devin cinici și apatici, ceea ce reduce participarea politică și slăbește democrația.

În al doilea rând, lipsa unor politici coerente și consecvente duce la o guvernare ineficientă și la o dezvoltare economică și socială haotică. Fără o direcție clară, dată de o ideologie solidă, politicile publice sunt fragmentate și adesea contradictorii, ceea ce face dificilă rezolvarea problemelor complexe cu care se confruntă societatea românească.

E posibilă vreo schimbare?

Este posibilă schimbarea acestei situații? În teorie, da. Soluția ar fi o reformă profundă a sistemului politic, care să pună accentul pe transparență, responsabilitate și educație politică. Partidele politice ar trebui să-și clarifice ideologiile și să-și bazeze acțiunile pe principii solide, iar cetățenii ar trebui să fie educați pentru a putea face alegeri informate.

Cu toate acestea, astfel de schimbări sunt dificil de implementat într-un context dominat de interese de grup și de o cultură politică cinică. Reformele autentice necesită voință politică și un angajament pe termen lung, atât din partea politicienilor, cât și a societății civile.

Politicienii de vârf recrutează neofiți după chipul și asemănarea lor. Fiindcă ideea nu este schimbarea. Schimbarea este cel mai urât cuvânt în mediul politic românesc. Singura accepțiune valabilă este aceea de sucesiune la butoane. Și aceea… numai când ai stat prea multă vreme departe de butoiașele cu miere.

Un haos doctrinar fără substanță

În concluzie, ideologiile politice în România există, de multe ori, doar pe hârtie sau în vorbe. În realitate, politica românească este dominată de simulacre incoerente, un haos doctrinar fără substanță reală, care maschează interesele de grup. Această situație subminează democrația și împiedică dezvoltarea coerentă a țării. Pentru a schimba această stare de fapt, este nevoie de reforme profunde și de o educație politică mai bună, care să permită cetățenilor să facă alegeri informate și să ceară responsabilitate de la politicienii lor. Numai astfel vom putea avea o politică bazată pe ideologii autentice și pe principii solide, care să servească cu adevărat interesul public.