Politicul și matematica absurdului: cum s-au topit 4 tone de brânză la nunta lui George Simion?

La nunta liderului AUR, George Simion, cantitățile de mâncare au fost la fel de impresionante ca și pretențiile organizatorilor. Printre bunătățile servite, brânza a ocupat un loc de cinste, iar Gigi Becali s-a asigurat că nu lipsește de pe mese. Și… n-a lipsit. Dar, judecând după cantitatea enormă pe care a solicitat-o Georgică, ceremonia pare să se fi transformat într-o adevărată bătaie cu telemea!

Într-un interviu recent, Becali a dezvăluit că i-a donat lui Simion inițial două tone de brânză, însă acestea s-au dovedit insuficiente. În fața unei asemenea crize, omul de afaceri a mai trimis încă o tonă. Dar nici cu trei tone nu s-a rezolvat problema, așa că a mai fost nevoie de încă o tonă, ajungându-se la un total de 4 tone de brânză.

Asta ridică o întrebare de bun-simț: cât de mulți oameni au participat la ospăț?

Dacă presupunem că fiecare invitat a consumat, în medie, 150 de grame de brânză, putem face rapid un calcul:

• 4 tone = 4.000.000 de grame de brânză
• 4.000.000 g ÷ 150 g/invitat = 26.667 de invitați

Așadar, conform acestui model matematic, aproape 27.000 de oameni s-au bucurat de meniul bogat al nunții.

Problema-pamflet: dar barza? dar viezurele?

Dacă presupunem că nunta nu s-a limitat doar la brânză și că mesele au fost completate cu barză bine rumenită și viezure fraged la cuptor, haide să vedem cât s-a consumat:

• Fiecare invitat a mâncat 180 g de barză.
  • 26.667 invitați × 180 g = 4.800.000 g, adică 4,8 tone de barză.
• Fiecare invitat a mâncat 250 g de viezure.
  • 26.667 invitați × 250 g = 6.666.750 g, adică 6,67 tone de viezure.

Așadar, dacă extrapolăm generozitatea ospățului, am fi avut o combinație inedită de 4,8 tone de barză, 6,67 tone de viezure și 4 tone de brânză, ceea ce ridică întrebarea esențială: unde încape atâta mâncare?

Răspuns posibil? Într-un stomac politic bine antrenat pentru excese.

Problema matematică a Marii Înscăunări Prezidențiale: Câtă brânză vor înghiți poporul și delegațiile străine?

Dacă nunta lui George Simion a necesitat 4 tone de brânză pentru aproximativ 26.667 invitați, atunci un simplu calcul ne arată că fiecărui participant i-au revenit 150 de grame de brânză.

Dar, dacă Georgică devine Președintele României, ceremonia de înscăunare va fi o petrecere națională, cu sute de mii de participanți. Iar lucrurile devin și mai interesante când luăm în calcul delegațiile oficiale din țările prietene cu ideologia sa: Rusia, Congo, Coreea de Nord, Venezuela și alte state unde foamea este la ordinea zilei.

Calculul standard pentru românul nehalit clasic:

Să presupunem că vor fi 500.000 de participanți. Dacă fiecare român consumă 150 de grame de brânză, atunci avem:

• 500.000 × 150 g = 75.000.000 g = 75 tone de brânză

Impactul delegațiilor internaționale:

Acum să luăm în calcul invitații din țările menționate. Se știe că foamea și lenea cronică dezvoltă un apetit de lup, așa că vom considera că acești participanți consumă de 2-3 ori mai mult decât românul de rând.

Presupunem că delegațiile străine sunt în număr de 50.000 de persoane, iar consumul lor variază astfel:

• Cei modești (consum dublu): 25.000 × 300 g = 7,5 tone de brânză
• Cei lacomi (consum triplu): 25.000 × 450 g = 11,25 tone de brânză

Totalul final al brânzei pentru Festinul Prezidențial:

• Românii: 75 tone
• Invitații străini: 18,75 tone

Total final: 93,75 tone de brânză!

Cine poate livra atâta brânză?

Cu aproape 100 de tone de brânză necesare pentru Festinul de Înscăunare, România va trebui să transforme în furnizori oficiali toți ciobanii din Carpați, combinatele lactate din toată țara și, probabil, o donație generoasă de la Gigi Becali.

Alternativ, se poate lansa un apel către Vladimir Putin pentru o livrare specială de „brânză strategică”, întrucât Rusia e obișnuită să aprovizioneze regimuri prietene. De asemenea, prietenii nord-coreeni ar putea contribui cu lapte praf din stocurile armatei, dacă mai au.

În orice caz, odată consumată această cantitate de lactate, e posibil ca România să intre într-o criză națională de brânză, iar prețul telemelei să explodeze. Dar, cum ar spune un lider popular: „Las’ că merită poporul, că doar n-o să mănânce șobolani ca în Coreea de Nord”.