„Pompei este un laborator inepuizabil de studiu și cercetare” – afirmă directorul general al Muzeelor din Italia

Pompeiul, o adevărată carte de istorie, continuă să-și deschidă filele pentru contemporaneitate. După mai bine de două mii de ani de la erupția vulcanului Vezuviu, arheologii au dat de o casă cu cinci camere mici, baie și bucătărie care, spun ei, aparținea unei familii a clasei de mijloc din acea vreme a Pompeiului.

În dulapuri – și asta chiar e o surpriză foarte mare – s-au găsit farfurii și pahare păstrate, nu intacte, dar bine. Clasa de mijloc a Pompeiului locuia la marginea zonelor cu bogați, și, adesea, stătea cu chirie, nu avea casă proprie. Față de locuințele bogaților, cele ale clasei de mijloc nu aveau pereții vopsiți și pictați, și nici podele pe jos, acestea din urmă fiind înlocuite de pământ.

Casa descoperită de curând avea etaj, unde erau două încăperi și la care se ajungea printr-un mezanin. Una dintre cele cinci încăperi ale casei era un fel de magazie, unde familia punea tot felul de lucruri. Au fost descoperite aici obiecte din sticlă și bronz, printre unele de uz casnic. Mobilierul casei era din lemn simplu.

Casa se afla în spatele larariumului – încăperea din casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților.

„Pompei este o descoperire continuă – a afirmat Massimo Osanna, arheolog și, totodată, directorul general al Muzeelor ​​Ministerului Patrimoniului și Activităților Culturale din Italia. Mai presus de toate, se confirmă a fi un laborator inepuizabil de studiu și cercetare, ceea ce face posibil să nu se pună niciodată capăt cercetării, ci dimpotrivă să se adauge noi date istoriei orașului. Proiectul Marele Pompei, cu care au fost determinate alte săpături prin nevoi de protecție mai ridicate, a livrat Parcului Arheologic o experiență și o metodologie care astăzi se urmărește într-un regim obișnuit, în care continuă să iasă rezultate excepționale”.

Pe mine, pe lângă descoperirea despre care v-am vorbit, mă uimește altceva: acum mai bine de două mii de ani, familiile din clasa de mijloc aveau baie și bucătărie în casă. La noi, acum, în secolul al XXI-lea, sunt extrem de mulți oameni care au încă WC în curte. Suntem înapoiați? Suntem neștiutori? Suntem rău-voitori? Suntem conduși de lichele care n-au interes să facă lucruri ca oamenii să o ducă mai bine? Doar întreb. Nu dau cu beldia.